Copilul meu este timid

Fiecare copil este unic in felul lui, se dezvolta in moduri diferite si au caractere diferite. Unii au multi prieteni si sunt foarte populari, iar altii prefera sa se retraga intr-un colt si sa se joace singuri.
Timiditatea are la baza scaderea increderii in sine si un sentiment de nesiguranta care se manifesta atunci cand copilul se afla in societate. Aceasta stare reprezinta un cumul de trairi, de temeri, neplaceri si anxietate.

Putem recunoaste copilul timid imediat: el are privirea indreptata in jos, nu te priveste niciodata in ochi, si se simte prost cand e privit de multa lume, se rusineaza si nu vorbeste sau vorbeste putin si are o voce tremurata, lasand o senzatie de ezitare. Cand merge in parc sau la joaca, el prefera sa stea retras si sa nu aiba contact direct cu ceilalti, ci doar sa-i priveasca de la departare. Copilul timid este speriat, ii este teama de intuneric, necunoscut, oameni straini, animale, o teama manifestata la o intensitate mai mare decat la ceilalti copii.

Cauzele timiditatii
Se presupune ca timiditatea este transmisa genetic intr-o oarecare masura, dar chiar si aceasta predispozitie pentru timiditate poate fi inlaturata sau macar partial estompata.
Desi unii copii sunt predispusi la timiditate si au o probabilitate mare de a reactiona timid in situatiile noi, multe din aspectele timiditatii pot fi invatate si inalaturate prin educarea corecta a personalitatii copilului, acesta reusind sa se adapteaze din punct de vedere social.

Printre cele mai intalnite cauze ale timiditatii se numara noile intalniri sociale, mai ales daca copilul timid este in centrul atentiei, sub lumina reflectoarelor, recita o poezie etc.
Principalele cauze ale timiditatii sunt chiar parintii sau bunicii: lipsa de atentie si de dragoste din partea lor, criticile excesive, neglijenta, certurile din familie isi pot pune amprenta intr-un mod negativ asupra caracterului copilului.

Cum abordam copilul timid?

• Stabileste o relatie puternica intre tine si copilul tau si insufla-i acestuia increderea in sine si respectul de sine
• Copilul timid trebuie incurajat des, laudat, nu criticat
• Nu ii spuneti ca e “timid”, mai ales de fata cu ceilalti,pentru ca suna intr-un mod negativ pentru copil, ci “linistit si cuminte”
• Nu exagerati cu dorinta de a-l proteja, lasati-l sa descopere singur lumea, noile situatii, oamenii si locurile din jur si sa faca fata provocarilor
• Incercati sa-l integrati intr-un grup de copii de varsta lui- invitati acasa cativa prieteni de joaca; de obicei copiii timizi se simt in largul lor cand se joaca cu copii mai micuti ca ei
• Mergeti impreuna si vizitati locuri necunoscute, situatii noi; pregatiti-l pentru noile experiente ale vietii: mergeti si vizitati impreuna gradinita sau scoala primara
• Cand reuseste sa iasa dintr-o situatie critica cu bine, analizati impreuna cu copilul acea situatie si modul in care a reactionat, subliniind ca asa trebuie procedat corect in situatiile asemanatoare
• Inaintea unei situatii necunoscute stati de vorba cu copilul si explicati-i ce anume urmeaza sa se intample pentru a impiedica ca el sa se blocheze si sa nu poata depasi situatia respectiva (de exemplu la serbarea scoalara cand toti copiii trebuie sa recite poezii in fata parintilor, explicati-i ca lui nu i se cere cu nimic mai mult decat celorlalti)
• Incurajati-l sa descopere lucurile care-i fac placere si talentele- acestea sunt lucuri la care el se pricepe si constatand acest lucru, va capata mai multa incredere in sine
• Incercati sa-l obisnuiti cu succesul, dar mai ales sa-I pregatiti si pentru insuccese sau dezamagiri
• Pastrati o atmosfera calda si linistita in familie, fara certuri, pentru a-i da senzatia de protectie si siguranta familiala

Daca ati incercat sa va ajutati copilul sa treaca peste obstacolul timiditatii si nu ati reusit, ar fi bine sa consultati un psiholog. El va va ajuta sa preveniti timiditatea la varsta adulta si sa cresteti un copil care va putea face fata cu brio oricaror situatii, fie ele cunoscute sau necunoscute.

Un articol de Simona Prodanoiu