Copilul singur la parinti

Copilul care este singur la parinti are nenumarate avantaje din partea acestora, dar el are si dezavantaje care tin mult de felul in care se va dezvolta apoi ca adult. El se bucura de toata atentia necesara, devenind foarte frecvent rasfatat, primeste tot ceea ce isi doreste si nu este prea disciplinat si educat. De modul in care il inveti pe cel mic sa fie disciplinat si sa respecte pe cei din jur va depinde modul in care se va descurca mai departe in viata.

Copilul care nu are frati sau surori risca sa devina dependent de parinti si sa fie foarte rasfatat, de aceea trebuie sa-l incurajezi sa-si petreaca timpul cu activitati care nu te implica, pentru a-i da putina libertate. Altfel, el va creste cu gandul ca tu vei fi intotdeauna langa el si il vei ajuta mereu, ca il vei proteja si el nu va putea sa ia nicio decizie fara sa te consulte.

Adesea esti tentat sa devii hiperprotectiv si trebuie sa te controlezi pentru ca acest tip de parinte nu este tocmai unul ideal. Parintele hiperprotectiv isi creste ca “in puf” micutul, privandu-l de realitate . Daca vrei sa afli mai multe lucruri despre tipurile de parinti citeste aici.

Copilul unic, neavand frati sau surori, nu va sti sa se comporte in grup cu ceilalti copii si nu va intelege ca e frumos sa-si imparta cu altii bunurile, fiind egoist. Trebuie sa te ocupi de el si sa-l inveti dinainte ce are de facut atunci cand se joaca si cu alti copii. Arata-i cum sa-si imparta bunurile cu ceilalti si sa faca compromisuri, iar cand consideri ca merita si vezi ca se comporta cum l-ai invatat, poti sa-l recompensezi.

Acest tip de copil nu este invatat cu concurenta si rivalitatea intre frati si de aceea, el nu va sti sa piarda la un joc sau sa-si astepte randul.

Solutia pentru copilul unic este sa-l dai la gradinita unde ii va lua un timp sa se integreze in societate, dar pe parcurs ii va placea sa se intalneasca cu copiii. De asemenea, joaca in parc cu prietenii de aceeasi varsta, petrecerile sau sporturile in echipa pot fi o solutie buna pentru ca cel mic sa mai invete cate ceva despre cum sa se integreze in grupuri.

De mic, copilului care creste singur la parinti i se fac toate poftele imediat, pe cand copilul crescut intr-o familie numeroasa va sti sa astepte un timp pentru ca poftele sa ii fie satisfacute. Poti sa stabilesti limite si reguli si sa intarzii implinirea dorintelor, sustinand ca ai alte prioritati. Astfel, copilul va sti ca nu numai el este important si ca trebuie sa-si astepte randul.

Personal, am fost un copil singur la parinti. Recunosc ca acest lucru mi-a dezvoltat un egoism aparte. Mi-as fi dorit un fratior sau o surioara dar daca am vazut ca tot nu apare m-am “consolat” spunand ca oricum nu vreau sa impart nimic cu nimeni. Acum sunt femeie in toata firea si imi pare rau ca nu am un frate langa mine, sunt invidioasa pe ceilalti care au avut parte de acest avantaj in viata. Nu lua o decizie definitiva si gandeste-te de doua ori inainte sa te hotarasti sa ai doar un copil- asta in cazul in care nu ai probleme de sanatate si iti si permiti sa mai cresti un copil.

Faptul ca micutul primeste toata atentia ta poate fi un avantaj, dar si un dezavantaj. Dar daca stii cum sa-ti educi copilul astfel incat sa fie respectuos si ascultator, relatia voastra se va transforma intr-o frumoasa relatie de prietenie.

Un articol de Simona Prodanoiu