Ce se ascunde in spatele simptomelor fizice ale copiilor

In urma discutiilor, jocurilor si psihoterapiei, Andrei a inceput sa-si recunoasca singur cauza problemelor sale, a inceput sa marturiseasca supararile lui. De fapt, desi acum isi iubea surioara, totusi el a crezut ca toata atentia parintilor nu mai este indreptata spre el, ci impartita cu surioara lui. Mai mult, faptul ca a plecat la gradinita atat de mic a fost interpretat de Andrei ca un prim pas spre independenta si totodata un prim pas in abandon (mai ales din partea mamei). Apoi mersul la scoala era privit la fel. Andrei se considera inca mic si simtea nevoia afectiunii din partea parintilor, simtindu-se nepregatit pentru independenta personala. Cu ajutorul terapeutului si discutiilor cu parintii Andrei a inteles ca este in continuare iubit la fel de mult si ca atat gradinita cat si scoala sunt activitati comune tuturor copiilor, nu un mijloc de abandon. Si surioara lui a urmat gradinita, asadar aceste activitati erau menite sa ii aduca beneficii in educatia lui. De atunci, andrei a inceput usor-usor sa vomite din ce in ce mai rar, ca mai apoi problema aceasta sa dispara definitiv din viata lui.

Ana-Maria este o fetitta de 9 ani care prezenta in fiecare dupa-amiaza dureri de cap. Medicii nu au gasit nimic suspicios, astfel ca parintii micutei s-au gandit sa incerce si psihoterapia la recomandarile medicului de familie. In urma discutiilor cu terapeutul si a jocurilor, Ana-Maria a inceput sa scoata in evidenta unele aspecte privind relatia sa cu tatal ei. Acesta o bruscase inca din primul an de scoala cand incercau sa faca temele impreuna. Tatal ei era un intelectual si de multe ori nu avea rabdare cu ea cand vedea ca gandeste prea incet, lucru firesc de altfel pentru un copil. Incet-incet, micuta a inceput sa dezvolte o fobie pentru realizarea temelor dupa-amiaza si de multe ori se temea ca tatal ei sa nu ajunga acasa inaintea mamei. Toate aceste temeri ale fetitei s-au exteriorizat prin durerile de cap pe care le resimtea in toate zilele de scoala. Ca si in cazul precedent, acestea dispareau in timpul vacantelor.

Ce trebuie sa intelegeti din aceste cazuri? Ca de fiecare data cand copilul vostru prezinta un simptom cat de mic (nu doarme noaptea, dezvolta un tic, se scarpina, se stramba etc.) probabil in spatele acestuia sta ascunsa o cauza emotionala. Mai intai, dupa vizita la doctor, daca aceasta nu releva nimic, incercati sa observati de cand a inceput copilul sa se manifeste astfel, cand apar perioade de remisie sau de intensificare si prin discutii, jocuri etc. cautati cauza problemelor micutului vostru. Nu este obligatoriu sa reusiti, insa pyteti cere parerea unui terapeut. Ba mai mult, copiii pot folosi simptomele fizice (isi pot induce singuri varsauri, regurgitatii etc) sau le pot mima (dureri de cap inexistente, de burtica - isterie) pentru a obtine ceva de la parinti, mai exact in scop de santaj sau manipulare. Desigur ca si aceste aspecte trebuie urmarite alaturi sau nu de un terapeut.

Un articol de Iulia Dibu