Despre limite, reguli si consecinte in disciplinarea copiilor - partea I

Diana TUDOSE, Psiholog Salvaţi Copiii România, ne vorbeste despre modalitatile de trasare a limitelor si stabilire a regulilor.
 

Limitele îi direcţionează pe copii şi îi ajută să atingă obiectivele pe care părinţii le-au propus pentru dezvoltarea lor. Părinţii îşi doresc copii care să evolueze şi să se transforme în adulţi disciplinaţi, responsabili şi atenţi; copii au nevoie însă de ocazii în care să facă anumite alegeri şi să se confrunte cu anumite limite.

Pentru a putea stabili limite, părinţilor trebuie să le fie foarte clar ce aşteaptă de la copii lor şi care dintre comportamentele acestora sunt acceptabile. Stabilirea limitelor funcţionează cel mai bine în contextul unei bune relaţii părinte – copil.

Dacă relaţia dintre părinte şi copil este una pozitivă, cresc şansele ca acesta să accepte valorile şi convingerile propuse de adult şi să înteleagă motivele pentru care i se limitează comportamentul.

Este mai dificil să influenţăm un copil în permanenţă criticat, corectat şi admonestat. În aceste condiţii, copilul nu va dori să coopereze cu părintele în rezolvarea problemelor, ba mai mult, în timp, va alege să i se opună.

Mai jos sunt prezentate câteva sugestii pentru trasarea limitelor.

„Regulile casei”
Un bun început pentru a stabili limite este setul de „reguli ale casei”; un copil obişnuit cu regulile casei va manifesta frecvent şi relativ uşor comportamente care să satisfacă şi asteptările celui mai exigent părinte.

O regulă bună precizează cu claritate comportamentul aşteptat.
Ar fi util să scrieţi regulile şi să le afişaţi într-un loc accesibil fiecărui membru al familiei (de ex. uşa frigiderului).