Mola hidatiforma si avorturile spontane

Diagnosticul molei

In general acesta se pune pe baza investigatiilor clinice si paraclinice. Medicul va determina riscul de sarcina molara in urma anamnezei (discutiei cu pacienta) si va efectua unele investigatii: un examen citologic complet, dozari sanguine hormonale in special pentru stabilirea nivelului beta HCG si o ecografie pelvina sau transvaginala. Uneori, pentru mola partiala, diagniosticul se pune chiar atunci cand se investigheaza amenintarea de avort pe acre pacienta o prezinta (o depistare tardiva).

Principii de tratament al molei hidatiforme

In cazul molei tratamentul trebuie instituit imediat. Uterul pacientei va fi bine curatat de mola prin chiuretaj, apoi pacienta va fi monitorizata perioadic timp de un an de zile prin evaluari dese, apoi in continuare, insa mai rar, in cadrul exemenelor normale pe care orice femeie trebuie sa le faca. Pacienta in primul an dupa mola va face investigatii in special hormonale, in special pentru a verifica daca exista boala trofoblastica gestationala. Aceasta boala trofoblastica se poate transforma in cancer, care, daca este depistat la timp, poate fi vindecat complet. Daca insa pacienta nu obisnuieste sa mearga la doctor pentru controalele de rutina sansa de a descoperi o astfel de transformare maligna este scazuta, evident si sansa de tratament si vindecare de asemenea. Majoritatea femeilor care au fost tratate pentru boala trofoblastica gestationala si-au pastrat fertilitatea. Tratamentul psihologic este de asemenea important, adesea pacientele care au trecut printr-o astfel de experienta fiind speriate si depresive gandind ca poate nu vor reusi sa aiba o sarcina normala, sa nasca un copil si de asemenea riscul aparitiei cancerului de sperie, afectandu-le viata de cuplu, dar si cea socio-profesionala.