Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce n ce mai des ntlnita n societatea noastra. Despartirea se poate face prin parasirea unuia dintre parteneri a domiciliului fara a depune actele de divort fie legal prin introducerea actelor de divort. Divortul antreneaza o multime de efecte psihologice negative asupra membrilor familiei.

Situatia devine mai complicata atunci când între parinti exista conflicte, inclusiv în ceea e priveste custodia, fapt care genereaza tensiuni si conflicte intrapsihice la nivelul personalitatii copilului.

Copiii de vârsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai clare de mânie, îngrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum “nu le pasa” si îsi iau un aer de indiferenta, în timp ce alti copii vor nega în mod fatis ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de aceasta vârsta încearca sa fie “foarte cuminti”, ca si cum s-ar purta perfect, si poate asa parintii lor nu se vor desparti. Acest lucru vine din convingerea adesea întâlnita la copii ca divortul parintilor este într-un fel vina lor. Adesea este bine sa le spunem ca divortul este “o treaba de adulti” si cu siguranta nu e vina lor. În contrast cu copilul care se straduieste foarte tare “sa fie cuminte” exista copii care încep sa fie în mod fatis agresivi, sau chiar ostili parintilor, probabil dând vina pe unul dintre ei pentru divort. Unii copii sunt mai subtili în a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, si uita în mod frecvent sa faca anumite lucruri.

Copiii aflati într-o asemenea situatie încep sa aiba probleme de adaptabilitate la cerintele scolii, iar performantele lor scolare scad. Uneori, au reactii nervoase si provoaca mici incidente. Acesti copii au nevoie de sprijin afectiv, care sa le confere încredere si sa-i ajute sa depaseasca situatia generata de divortul parintilor. Adeseori, se ataseaza de un adult pentru a compensa lipsa parintelui plecat.

La o vârsta mai mare 9-12 ani, copiii sunt capabili sa înteleaga mai bine situatia provocata de divortul parintilor. Pot sa separe trebuintele si nevoile personale de cele ale parintilor si, ca atare, suporta mai usor consecintele divortului. Uneori, se simt rusinati si stânjeniti de faptul ca parintii au divortat, nemaifiind la fel ca ceilalti copii. Ei îl acuza pe unul dintre parinti pentru producerea divortului si îsi îndreapta nemultumirea si chiar mânia asupra acestuia, demonstrându-si astfel, implicit, loialitatea fata de celalalt parinte, cu care convietuieste.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri