Pai hai sa ne gandim: el sta in burtica la mami, intr-un mediu lichid ceea ce-l face sa-si simta greutatea cam de 10 ori mai mica decat e de fapt, daca bebelusul cantareste, sa zicem 3 kg inainte de nastere, el se simte in burtica de aproximativ 300 grame.
Dintr-odata, se rup membranele, sau "apa", si bebelusul brusc simte ca are 3 kg . Enorm! Apoi e antrenat in travaliu, e silit sa intre in lumea de afara, e smuls brutal (pentru el) si atins de o persoana total straina, doctorul.
Bebelusul, ganditi-va ca timp de 9 luni nu a mai fost atins de altceva sau cineva decat de propriul lichid amniotic si dintr-odata e luat pe sus, i se mai trage si una la poponet, e masurat, pus sub lumina UV, cantarit si abia apoi ajunge in brate la mami, pe care initial nu o recunoaste, ii recunoaste doar bataile inimii si glasul, cu care era obisnuit inca de prin luna a 4-a.
Actul nasterii e poate cel mai dificil moment din viata omului si fiecare din noi, ne dorim mai apoi sa revenim la "raiul" din burtica mamei, sa retraim in acea Arcadia.
Totul este nou pentru bebelus: experimenteaza pentru prima data senzatii si trairi noi si nu stie cum sa reactioneze la toate acestea caci el vine dintr-o alta lume, guvernata de alte legi fizice, chimice si emotionale.