A ingriji un bebelul sau un copil mic nu este deloc usor, oricat de bine ti-ai stapani nervii si oricat de calm ai fi tot iti vine din cand in cand sa zdruncini copilul pentru a se potoli din plans, pentru a nu mai arunca mancarea sau pentru a nu mai tipa etc.

A ingriji un bebelul sau un copil mic nu este deloc usor, oricat de bine ti-ai stapani nervii si oricat de calm ai fi tot iti vine din cand in cand sa zdruncini copilul pentru a se potoli din plans, pentru a nu mai arunca mancarea sau pentru a nu mai tipa etc.

Din pacate acest zdruncinat al copilului mic ii poate produce acestuia leziuni permanente sau chiar letale ce sunt incluse in Sindromul copilului zdruncinat. In SUA cercetari anuale scot la iveala faptul ca 10% din copiii ce decedeaza sufereau de acest sindrom. O buna parte a copiilor cu divesrse tulburari prezinta sindromul copilului zdruncinat, dintre care aproximativ 25% decedeaza. Din pacate la noi in tara nu exista o astfel de statistica iar diagnosticul este confundat sau transpus in alte suferinte.

Sindromul copilului zdruncinat reprezinta rezultatul unui act de agresiune din partea parintilor, fratilor, bunicilor, bonelor si adesea nu este cu rea intentie. Insa copilul mic, mai ales sugarul, nu are muschii bine dezvoltati iar organele interne nu sunt bine ancorate in torace si abdomen. De asemenea creierul micutilor e mic si nu ocupa toata cutia craniana (micutii au capul mare raportat la corp), iar restul pana la calota craniana osoasa este reprezentat de lichid si meningele cerebrale. Cand cei mici sunt zdruncinati violent se pot produce desprinderi ale creierului de meninge (care il ancoreaza la os ca un suport de sustinere) si apar hemoragii cerebrale sau contuzii (un fel de vanatai) cerebrale, hemoragii in spatele ochiului, in urechea interna, pot sa apara leziuni ale coloanei si maduvei spinoase cervicale si probleme neurologice permanente care nu vor fi vizibile pe moment, ci in timp. Sunt copii care decedeaza datorita acestui sindrom si la 4 ani (au fost relatate cateva cazuri in SUA) si de asemenea multi raman cu “sechele” permanente.

Copilul devine nervos, galagios, agitat sau letragic (perioade alternante), diareic si poate prezenta si alte semne ale unor afectiuni neurologice. Cel mai frecvent copiii sufera aceste complicatii ale sindromului copilului zdruncinat intre lunile trei si sase din primul an de viata, de aceea lunar copilul trebuie dus la un control de specialitate atat neurologic, cat si oftalmologic si de ORL. Atentie mare daca angajati bone, este de preferat ca in primul an de viata sa va cresteti singuri copii.

O miscare brusca sau leganatul copilului nu produce acest sindrom, insa zdruncinatul lui in mod intentionat sau alergarea cu copilul in brate ii poate face rau. De asemenea evitati sa tineti copilul in brate cand sunteti nervosi, indiferent daca cel mic e responsabil de starea voastra de nervozitatea sau nu. Mai bine iesiti din camera copilului, va linistiti si apoi va reintoarceti.

Un articol de Iulia Dibu


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sindromul copilului zdruncinat.