Hai sa ne gandim: el sta in burtica la mami, intr-un mediu lichid ceea ce-l face sa-si simta greutatea cam de 10 ori mai mica decat e de fapt, daca bebelusul cantareste, sa zicem 3 kg inainte de nastere, el se simte in burtica de aproximativ 300 grame.

Daca ii e foame, isi ia imediat de mancare: el nu asteapta nici macar o secunda sa fie servit, totul ii vine din placenta, direct, fara intermediari: mancarica, bauturica, pisulica la cerere - nu-l schimba nimeni, nu-l sterge, nu-l intoarce de pe o parte pe alta. Nu-i e frig sau cald- ii este bine. Acolo este raiul pentru el. Acolo este asa numita Arcadia .

plans bebeDintr-odata, se rup membranele, sau "apa", si bebelusul brusc simte ca are 3 kg . Enorm! Apoi e antrenat in travaliu, e silit sa intre in lumea de afara, e smuls brutal (pentru el) si atins de o persoana total straina, doctorul.

Bebelusul, ganditi-va ca timp de 9 luni nu a mai fost atins de altceva sau cineva decat de propriul lichid amniotic si dintr-odata e luat pe sus, i se mai trage si una la poponet, e masurat, pus sub lumina UV, cantarit si abia apoi ajunge in brate la mami, pe care initial nu o recunoaste, ii recunoaste doar bataile inimii si glasul, cu care era obisnuit inca de prin luna a 4-a.

Actul nasterii e poate cel mai dificil moment din viata omului si fiecare din noi, ne dorim mai apoi sa revenim la "raiul" din burtica mamei, sa retraim in acea Arcadia.

Totul este nou pentru bebelus: experimenteaza pentru prima data senzatii si trairi noi si nu stie cum sa reactioneze la toate acestea caci el vine dintr-o alta lume, guvernata de alte legi fizice, chimice si emotionale.

Asa ca ar fi util sa il intelegem, sa-i ascultam plansetul care are nuante, exact ca o muzica: intr-un fel plange bebe cand vrea papa, in alt fel cand e ud si pe alta tonalitate cand vrea atentie. Atentia, pentru cei mai multi dintre noi, e confundata cu iubirea, caci atunci cand iubim oferim in primul rand atentie. Asta e prima lectie de viata.Toti avem nevoie de iubire, de atentie, de confirmari, iar bebelusul este un mic omulet care are aceleasi nevoi primare ca oricare om .

El stie mai multe decat suntem noi dispusi sa credem si sa acceptam; de fapt el simte inainte de a sti, ceea ce-i da chiar un ascendent asupra lumii adultilor: caci noi, datorita educatiei, a canoanelor sociale am ratacit aceasta abilitate si acum stim inainte de a simti: stim ca iubim si apoi ne uitam in suflet sa vedem daca simtim asa, citim carti si articole si deci stim de ce plange bebe si apoi simtim.

Asadar, nou-nascutul plange , fiecare dintre cei care citesc acum aceste randuri a plans, a dat acest tribut actului nasterii; sa respectam acest planset si sa ne bucuram de el caci e cea mai sincera si nealterata cale de comunicare a bebelusului cu noi.

Autor: Loredana Tudorache
Institut: Studenta psihologie

Sursa: Psiholife.ro


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului De ce plange nou-nascutul?.