Sindromul de detresa respiratorie (RDS) neonatala reprezinta orice dificultate in respiratie intalnita sub varsta de 28 de zile. In literatura de specialitate se intalneste sub denumirea de sindrom de detresa respiratorie a prematurului sau boala membranelor hialine (BMH). Aceasta este determinata de dezvoltarea insuficienta a plamanilor si de existenta unui deficit biochimic de surfactant.

Incidenta afectiunii este invers proportionala cu varsta de gestatie, fiind de aproximativ 40% la nou-nascutii cu varsta gestationala de 30-32 saptamani; de 20% la cei de 32-34 saptamani si de 0,5-1% la nou-nascutii la termen. In general, patologia este mai severa la baieti, care inregistreaza forme mai severe de detresa respiratorie.

Surfactantul are rolul de a mentine tensiunea de suprafata la nivel alveolar (actiune antiatelectatica). Pe langa aceasta, surfactantul ajuta la scaderea efortului ventilator si contribuie la apararea de infectii.

Prin reducerea tensiunii de la nivel alveolar si mentinerea acesteia la un nivel optim, surfactantul previne colapsarea completa a alveolelor in timpul expiratiei. In plus, existenta unei tensiuni scazute la nivelul membranei alveolare permite expansiunea acestora, in momentul inspirarii, cu un efort mai mic. In lipsa unei cantitati suficiente de surfactant, membrana alveolara colapseaza, iar cavitatea pulmonara se va deschide foarte greu. In consecinta, schimbul oxigen-dioxid de carbon la nivelul sangelui care trece prin plaman nu va mai putea avea loc la parametrii optimi.

Sindromul de detresa respiratorie impune folosirea unui sistem de ventilatie artificiala. Sistemele conventionale de ventialatie mecanica ajuta la salvarea vietii copiilor nascuti prematur, insa, pot, in acelasi timp, sa le afecteze plamanii. Astfel, au inceput sa fi utilizate metode alternative de tratament al insuficientei respiratorii. Una din aceste noi terapii este ventilatia cu frecventa inalta.

Ventilatia cu frecventa inalta (HFV) este o tehnica noua de ventilatie care foloseste frecvente respiratorii care depasesc cu mult frecventa respiratorie normala.

Exista trei tipuri de HFV:
1. ventilatia cu frecventa inalta si presiune pozitiva (HPPV, frecventa 60-150/minute);
2. ventilatia cu frecventa inalta in jet (HFJV, frecventa 100-600);
3. ventilatia oscilatorie cu frecventa inalta (HFOV, frecventa 300-3.000/minut).

HFOV este destinat prematurilor cu greutate foarte mica la nastere, extrem de mica si incredibil de mica. Este o modalitate de ventilatie care duce la un numar mai redus de complicatii si care creste rata de supravietuire.

Avantajul ventilatiei oscilatorii cu frecventa inalta (HFOV) comparativ cu ventilatia conventionala cu presiune pozitiva sau ventilatia cu jet este capacitatea de a promova schimbul gazos folosind volume curente mai mici, ajutand astfel la minimalizarea presiunilor vasculare pulmonare pentru a preveni si inhiba pierderea de lichid la nivelul membranei alveolo-capilare. Capacitatea HFOV de a ventila si mentine oxigenarea folosind volume curente minime permite reducerea barotraumei determinata de presiunile prea mari induse de respiratia artificiala si, in consecinta, scaderea morbiditatii sau potentialelor complicatii pe termen lung asociate ventilatiei mecanice in RDS.

Sursa: Comunicat de presa


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri