”Sarea dulce”, cum era numit de cruciati, a sosit in Europa o data cu intoarcerea acestora dintr-o campanie in Tara Sfanta. In secolul al XII-lea, Venetia a inceput propria productie de zahar, pe care un scriitor al vremii il considera ”foarte necesar pentru folosul si sanatatea omenirii”. In America, zaharul a ajuns prin Cristofor Columb, care a primit in dar la o oprire in Insulele Canare, niste butasi de trestie de zahar.
Nutritionistii spun ca in afara de aportul energetic, zaharul nu contine nici un nutrient. Este o ”calorie falsa”, ca si alcoolul. Prin rafinare, zaharul (indiferent de culoare), isi pierde mineralele si vitaminele naturale, organice. Mai mult decat atat, pentru albirea zaharului, in procesul de rafinare, se foloseste dioxid de sulf, un aditiv alimentar cunoscut sub denumirea de E220 (periculos pentru sanatate).
Cititi tot articolul pe UrbanKid.ro.