Cand eram mica mi se spunea des sa nu vorbesc cu strainii. De cele mai multe ori eram fata ascultatoare si faceam asa cum mi se spunea, dar de data aceasta mi se parea destul de ciudat: dar daca ma intreaba cat e ceasul? Sau pe ce strada trebuie sa o ia pentru a ajunge intr-un anume loc? Daca are nevoie de parerea mea si numai a mea? Ce fac? Nu-i raspund la intrebari niciunei persoane necunoscute si o iau la fuga ca nu care cumva sa vina dupa mine?!
Da, stiu! Probabil ca o astfel de gandire nu e deloc una care sa va tine pe voi, parintii, linistiti, dar serios acum: daca nu-i spui unui copil si motivele pentru care nu are voie sa vorbeasca cu persoanele necunoscute, el va incepe sa-si puna singur intrebarile si poate va ajunge, in necunostinta de cauza, la o concluzie total gresita.
Citeste tot articolul pe UrbanKid.ro