Cum il incurajezi pe copilul tau sa greseasca?

Primul „esec” important de care imi amintesc s-a intamplat in clasa a patra. A ba nu, a mai fost unul mai mic, o nota de 8 insinuata cu nesimtire in sirul zecarilor mei, in clasa a doua (in rest, zece pe linie, premiul intai cu coronita pana la liceu).

Dar primul esec important a fost in clasa a patra, cand am luat un 4 la franceza. Profesoara ma scosese in fata clasei, ca sa scriu la tabla conjugarea verbului a fi, iar eu uitasem ca avusesem si asta de invatat. Colegii din primele banci au inceput sa sufle, dar eu nu mai auzeam nimic. Eram in stare de soc. Eram in fata clasei si nu stiam nimic. Profesoara mi-a dat 4.

Am plans tot restul orei, apoi si in pauza, cu toti copiii adunati in jurul meu ca la circ. Cu siguranta i-am impresionat pe toti cu hohotele mele de plans, pentru ca profesoara, dupa ce a vazut ca nu ma poate linisti, a dat telefon acasa si i-a rugat pe parintii mei sa nu ma bata, pentru ca sunt eleva foarte buna. Doar o data am uitat ca aveam de invatat pe de rost conjugarea verbelor a avea si a fi. Ai mei au fost si ei socati de reactia mea si de telefonul profesoarei.

Citeste tot articolul pe UrbanKid.ro

 Image © Shutterstock