Pe masura ce timpul trece, oamenii sunt tot mai prost- crescuti. Daca vrem sa schimbam macar o farama din aceasta proasta-crestere trebuie sa ne schimbam intai pe noi, iar copiii nostri, luandu-ne drept exemplu, vor face la fel.

Pe masura ce timpul trece, oamenii sunt tot mai “prost- crescuti”. Daca vrem sa schimbam macar o farama din aceasta proasta-crestere trebuie sa ne schimbam intai pe noi, iar copiii nostri, luandu-ne drept exemplu, vor face la fel.

Nu e deajuns sa iti inveti copilul cateva cuvinte frumoase ca de exemplu “te rog”, “multumesc”, “sarutmana pentru masa”, “poftim” si sa salute politicos- aceste cateva cuvinte nu inseamna bune-maniere. Pentru ca odrasla ta sa fie cu adevarat manierata trebuie sa invete sa-i asculte pe cei mari, sa nu-i intrerupa in timp ce acestia vorbesc, sa vorbeasca calm, pe un ton linistit si sa se adreseze cu respect si celor mari, dar si celor mici de varsta lui.

Trebuie stabilit inca de la inceput ca obraznicia nu este echivalenta cu agresivitatea.

Poznele copiilor (de exemplu cand suna la usile vecinilor si se ascund sa le vada acestora reactia) sunt o dovada a inteligentei lor, a dezvoltarii si formarii personalitatii si o expresie a faptului ca exista o lipsa de activitate si un surplus de energie care nu poate fi consumat decat asa. Unii parinti pot intelege poznele copiilor, vazandu-se pe ei cand erau mici, dar este necesar sa intervina deoarece copilul poate intrece masura. Bineinteles ca trebuie sa facem diferenta dintre micile pozne nevinovate si actiunile intreprinse cu rautate si agresivitate, destructive si sadice, care nu trebuie lasate nepedepsite.

Generatia parentala de astazi este prea preocupata de munca, si prea ocupata sa vada obraznicia odraslelor si sa se ocupe de educarea si invatarea bunelor maniere. S-a demonstrat ca parintii din ziua de azi sunt mult mai ingaduitori cu copii lor si au tendinta de a lasa comportamentul nepoliticos si obraznic nepedepsit, astfel, copiii lor invata ca pot face absolut tot ce vor cand vor.

Cu totii stim ca orice parinte are discutii cu copilul sau, dar este foarte important ca el sa stie sa vorbeasca respectuos, sa se poarte cuviincios.

Este bine sa stabilesti niste reguli impreuna cu copilul tau, sa ii enumeri ceea ce ii este permis si ceea ce ii este interzis sa faca (nu are voie sa ridice vocea, sa vorbesca in timp ce vorbesti tu, sa vorbeasca urat) si sa il anunti de la inceput ce consecinte va suporta daca nu respecta regulile. Printre micile pedepse se pot numara: interzicerea vizionarii programului preferat la televizor, interzicerea jocului la calculator, iesirea la joaca, includerea unei sarcini casnice in atributiile lui (spalatul vaselor, dusul gunoiului) etc.

Un articol de Simona Prodanoiu

Va urma


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Copilul obranzic (partea 1).