Cu totii am vazut pe strada, la scoala sau in marile parcuri tot mai multi adolescenti imbracati in negru, cu tunsori ciudate, multe piercing-uri si cu privire depresiva, trista, pierduta in spatiu. Se pare ca ei apartin “generatiei Emo”.
Termenul de Emo (care provine de la “emotional”) isi are originea in muzica, “Emo” fiind initial un subgen al harcore punk, iar fanii acestor trupe s-au numit “Emo”. Printre artistii si trupele emo se numara: My Chemical Romance, Tokio Hotel, Fall out boy, Sunny Day Real Estate etc. Fara a tine seama de originile acestui termen, cultura populara actuala si adolescentii promoveaza “emo” intr-o maniera care nu are nicio legatura cu intentiile sale initiale.
De-a lungul timpului intelesul termenului a fost denaturat si interpretat gresit de catre adolescenti, care au pus bazele culturii Emo: ei sunt copii Emo (Emo-kids), moda lor e Emo, se machiaza si se poarta in stil Emo, astfel ca sunt usor de recunoscut.
Cum recunosti un Emo-kid?
La inceput moda emo era considerata un moft: adeptii genului purtau parul drept fara carare, blugi, camasi descheiate si tricouri cat mai stramte.
Odata cu trecerea timpului moda s-a schimbat, astfel ca adolescentii emo poarta acum parul negru si drept, cu carare intr-o parte sau breton lung, peste unul sau amandoi ochii, blugi stramti, tricouri negre ce au inscriptionate nume ale unor trupe sau artisti rock, curele si catarame cu tinte sau tepi, esarfe infasurate in jurul gatului chiar si in toiul verii, tenisi sau pantofi negri uzati, ochelari cu rame negre si cat mai groase si genti ca niste “tolbe” pe o parte a corpului.
Prin acest trend ei vor sa arate depresia si starile sufletesti negative pe care le traiesc. Se pare ca adolescentii emo sunt pesimisti, introvertiti, dorind sa se izoleze de societate, sunt anxiosi, mereu tristi si preocupati de moarte, ganduri de automutilare si sinucidere.