Ceea ce afecteaza cel mai mult copilul este stresul psihologic care apare in cadrul conflictelor familiale si mai putin structura familiala sau situatia sociala. Venim in sustinerea acestei afirmatii cu multitudinea de cercetari in domeniul atasamentului care demonstreaza inca o data ca dezvoltarea copilului este dependenta de capacitatea parintilor de a stabili legaturi sanatoase in cadrul familiei, iar o atmosfera conflictuala nu ar face decat sa inabiliteze inca o data parintii in rolul lor de protectori si indrumatori.
Amintim aici de experimentele lui Bowlby si ale lui Mary Ainsworth care concluzioneaza importanta formarii atasamentului in primele luni de viata pentru evolutia ulterioara a individului, dar si tipul de atasament format: securizant, anxios/evitant sau ambivalent.
La investigarea unor situatii familiale extrem de nefavorabile, de exemplu familii in care exista mari tensiuni, parinti care sunt neglijenti si abuzivi, s-au descoperit deseori probleme serioase. De exemplu s-a constatat ca stresul si depresia parintilor au legatura cu dezvoltarea atasamentului insecurizant la copii (Jarvais si Creasey, 1991, in A. Birch). Putem presupune ca acest tip de atasament va fi la randul sau sursa de stres emotional atat pentru familie cat si pentru viitoarele relatii ale copilului care va avea tendinta sa repete pattern-ul invatat.
Este foarte probabil ca regimul stresant si contradictoriu dintr-un cadru familial abuziv sa interfereze cu organizarea unui sistem eficient de atasament.
Nu este inca clar care sunt trasaturile cele mai importante ale comportamentului parental in dezvoltare atasamentului securizant, in ce fel influenteaza calitatea relatiei dintre parinti, nivelul de stres din familie, etc.