Am emotii si mi-e rusine ca un copil iar dimpotriva uneori am tupeul si obraznicia unui copil. Citesc ca un copil si imi imaginez tot ce se intampla asemenea unei piese de teatru. Ma entuziasmez ca un copil. Sar in sus de bucurie.
Sunt un copil suparacios ( scot in evidenta buza de jos) care uita totul pana a doua zi. Mi-e frica de intuneric si intru in panica, exact ca un copil. Ador povestile. Nu-mi pasa ca nu mai e cazul,eu tot imi fac codite. Iubesc inghetata, ciocolata si prajiturile. Nu prea imi pasa de silueta, de bani.Am o speranta care nu o sa moara niciodata. Cand merg uneori nu merg ci sar. Cant “ciresica vinde mere..”. Imbratisez ca un copil. Ajut ca un copil. Ofer ca un copil. Respir ca un copil. Simt ca un copil. Traiesc ca un copil.
Autor: Livia
Acesta este un articol preluat de pe blogul Liviei, "Fericirea se invata". In sufletul ei, Livia se simte copil. Cu totii avem ceva copilaresc in noi, chiar si la 30, 40, 50 sau 60 de ani... pana cand murim suntem tot copii, niste copii care se joaca in mod diferit. Nu e frumos? Tu nu te simti copil?