Otita face parte dintre cele mai frecvente patologii ale copilariei. Desi pare a fi o infectie banala, totusi riscurile de evolutie in cazul netratarii acesteia sunt grave, precum hipoacuzie pana la surditate, meningite, infectii cerebrale, septicemii care pot evolua la randul lor cu exitus. Asadar, otita trebuie diagnosticata si tratata la timp.
Otita externa
Otita externa apare mai frecvent la copilul mare, la cei care inoata, se scobesc mult cu degetelul sau betisorul in ureche sau obisnuiesc sa stea mult timp cu capul sub apa. Practic, aceasta otita ce apare la nivelul conductului auditiv extern este favorizata de mediile cu umezeala mare (sau de expunerea la umezeala). Copilul incepe sa simta durere in urechea respectiva, acuza ca nu mai aude sau ca aude pocnituri, paraieturi datorita secretiilor, poate sesiza si scurgeri purlente si chiar sanguine pe perna. La sugar se observa ca acesta nu doarme pe partea urechii afectate si de asemenea cand medicul misca pavilionul urechii (cartilajul) sau apasa pe zona invecinata acestuia, micutul isi retrage capul si plange, semn ca simte durere si disconfort. In cazul bebelusilor este mai greu de diagnosticat otita, mai ales daca face febra, fiind greu de dedus de unde vine infectia. De aceea atunci cand bebelusul face febra este obligatoriu consultul ORL.
Alti factori favorizanti ai otitei medii constau in expunerea prelungita la frig, igiena deficitara a urechilor, curatarea urechilor cu instrumente neadecvate care pot produce leziuni, scaderea imunitatii generale etc.