Relatiile in familie se complica odata cu aparitia, mai mult sau mai putin oficiala, a primelor indragostiri.
Nu este obligatoriu ca adolescenti sa abordeze subiectul vietii lor sexuale cu parintii. Parintii nu vorbesc in general despre viata lor sexuala cu copii lor – fiecare cu gradina sa secreta. Si asta pentru ca este mai usor sa se vorbesca despre probleme generale decat despre problemele intime. Exista parinti care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa si sexuala, cu conditia sa fie informati despre tot ce se intampla. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor inainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. Uneori, fetele reactioneaza violent la aceast imixtiune in viata lor intima, pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau ciuda, nu vor folosi aceasta contraceptie fortata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri.
Unii parinti sunt linistiti de o relatie amoroasa regulata a copilului lor: el sau ea nu va face prostii, el sau ea isi organizeaza viata ca sa invete bine si sa fie indragostita. Altii sunt preocupati de instalarea intr-o viata de cuplu, chiar in casa lor, cand exista perspectiva unor ani de studii.
Chiar daca parintii inteleg atitudinea adolescentului lor, au putin nostalgia acelui timp cand „copilasul” lor le era complice si.... usor de manuit; cand ii admira gratuit si fara conditii. Acum parintii nu mai sunt eroi si parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata.
Prin opozitia lui, adolescentul simte ca exista. Gasindu-si propriul loc, devine el insusi, deci neaparat diferit de parintii sai. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai putin lent, in functie de personalitatea fiecaruia si de familia de care incearca adolescentul sa se demarce. Uneori, „ruptura” se limiteaza la o simpla distantare, alteori, la un adevarat razboi deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice lucru care sa exprime revolta si sa-l faca remarcat, unic.