Diana TUDOSE, Psiholog Salvaþi Copiii România, ne vorbeste despre modalitatile de trasare a limitelor si stabilire a regulilor.
Dacã relaþia dintre pãrinte ºi copil este una pozitivã, cresc ºansele ca acesta sã accepte valorile ºi convingerile propuse de adult ºi sã înteleagã motivele pentru care i se limiteazã comportamentul.
Este mai dificil sã influenþãm un copil în permanenþã criticat, corectat ºi admonestat. În aceste condiþii, copilul nu va dori sã coopereze cu pãrintele în rezolvarea problemelor, ba mai mult, în timp, va alege sã i se opunã.
Mai jos sunt prezentate câteva sugestii pentru trasarea limitelor.
„Regulile casei”
Un bun început pentru a stabili limite este setul de „reguli ale casei”; un copil obiºnuit cu regulile casei va manifesta frecvent ºi relativ uºor comportamente care sã satisfacã ºi asteptãrile celui mai exigent pãrinte.
O regulã bunã precizeazã cu claritate comportamentul aºteptat.
Ar fi util sã scrieþi regulile ºi sã le afiºaþi într-un loc accesibil fiecãrui membru al familiei (de ex. uºa frigiderului).
Regulile casei sunt utile din douã puncte de vedere.
În primul rând, ele exprimã aºteptãrile pe care le aveþi în ceea ce priveºte anumite comportamente specifice ale copilului.
De pildã, dacã copilul tãu obiºnuieºte sã întârzie mult dupã programul de ºcoalã poþi sã emiþi o regulã conform cãreia „Fiecare dintre copii va veni zilnic direct acasã dupa orele de ºcoalã!”.