Unii cercetatori afirma ca rosul unghiilor este un comportament invatat, copiii observa la alte persoane cum se manifesta in situatii tensionate si copiaza comportamentul. Alti specialisti afirma ca rosul unghiilor ar avea la baza o nevoie instinctuala de a duce mana la gura, ca o relicva in instinctului de sugere a degetului din copilarie. Ba chiar sunt si cercetatori care au afirmat un potential genetic in acest obicei, ceea ce nu este exclus daca raportam rosul unghiilor la suptul degetului.
Atunci cand copilul incepe sa isi roada involuntar unghiile, cu siguranta se confrunta cu situatii de stres, tensiuni, anxietate, neliniste. Morala nu isi are neaparat efect in acest caz, fiindca micutul se va opri pe moment, ulterior insa se va trezi iar cu mana la gura fara ca macar sa isi dea seama de acest gest.
Copilul trebuie sa inteleaga riscurile rosului unghiilor explicate mai sus. Trebuie sa i le explicati pe intelesul lui si sa il determinati sa fie atent la igiena mainilor.
Propuneti-i sa incerce sa noteze sau sa retina ce comportamente are atunci cand este nervos, anxios sau stresat. Pe de alta parte incercati sa identificati care sunt cauzele care il determina sa fie stresat si ca atare sa isi roada unghiile.
Psihologii sustin ca rosul unghiilor este un raspuns la starea psihica. Daca se identifica incet incet care sunt cauzele si se incerca eliminarea lor, precum si constientizarea pe cat posibil a reactiei de a roade unghiile, rezultatele incep sa se imbunatateasca.
Copilul trebuie de mic invatat sa evite sa duca mana la gura, cu exceptia momentelor cand casca, stranuta sau mananca. Invatat astfel, va dezvolta o inhibitie inca de mic fata de orice obicei care implica ducerea mainii la gura.
Stabiliti un cod prin care sa ii puteti atrage atentia cand isi roade unghiile, fie un mesaj nonverbal, fie unul verbal. De asemenea de cate ori il vedeti ca isi roade unghiile il puteti intreba ce face in acel moment, intrebare care il va ajuta sa isi constientizeze gestul.