Insa desenele ascund diverse aspecte despre starea psihica a celui care deseneaza, fie el si copil. Unii copii incep sa deseneze chiar inainte de a invata sa vorbeasca, insa parintele trebuie sa fie mereu atent la desenele micutului si sa nu-i taie niciodata elanul prin indiferenta cand micutul vine sa-i arata ce a desenat: “Lasa-ma in pace ca nu am timp acum sa mai uit pe desenele tale”. Intr-o astfel de situatie copilul chiar simte nevoie de admiratie care nu trebuie sa-i fie reprimata.
Daca parintii stiu sa interpreteze desenele, acestea pot fi mult mai sugestive, pot exprima mai mult decat reuseste copilul prin limbaj.
Dupa varsta de doi ani se pare ca micutii deseneaza ceea ce cred despre ei, fiindca trec in perioada in care se descopera si isi construiesc stima de sine. Astfel obisnuiesc sa deseneze in mijlocul foii, simtindu-se centrul universului, ceea ce este adevarat de altfel pentru fiecare din noi: suntem centrul universului nostru. Pentru ca sunt la o varsta in care totul este nedefinit pentru ei, neclar, obisnuiesc sa faca cerculete, linii peste linii trase in diagonala, ceea ce le exprima incertitudinea, alegand de obicei culorile des folosite: negru, albastru, rosu sau roz, uneori chiar verde, iar alegerea culorii depinde de mediul unde se afla sau pur si simplu de creionul pe care il primesc.
Pe la 5 ani copilul incepe sa deseneze deja obicecte sau lucruri, fiinte care pot fi identificate. Este o varsta importanta fiindca desenele micututlui incep sa arate interactiunea sa cu mediul in care traieste si persoanele din jurul sau. Este important sa ii oferiti carti de colorat cu tot felul de imagini mai mult sau mai putin complexe si sa ii spuneti ce reprezinta fiecare obicet sau fiinta. Apoi va alege dintre toate ceva sa deseneze, iar desenele lui exprima trairile interioare raportate la mediu.