Despre Mos circula mule povesti. Nimeni nu stie sigur cine este el si de unde vine. Dar se stie ca Mosul traia candva intr-un sat plin de copii. El avea o casuta mica la marginea satului si era un mester atat de priceput... Desi era sarac, strangea si lucra tot anul cu toata dragostea jucarii pentru coii, jucarii frumoase, lucrate ca nicaieri in lume si unice fiecare. Apoi, cum venea iarna, pleca sa le vanda pe bani putini, bucuros ca poate aduce zambete pe chipul copiilor.
Obisnuia sa le vanda chiar in preajma Craciunului, ca de sarbatori copiii sa fie fericiti.
Intr-o iarna a plcat, asa cum obisnuia, in targ, cu sacul plin de jucarii. Batran fiind, mergea agale, dar cum il vedeau copiii tipau de bucurie si abia asteptau sa le ia parintii o jucarie, caci Mosul era iubit de toti micutii. Mereu vindea toate jucariile, la fel si in anul acela.
Venind spre casa, a inceput un viscol puternic si s-a ratacit in padurea pe unde se intorcea. Tot mergand, a ajuns langa o casuta mica, sarcacioasa, in care sapte copii saraci tare vorbeau in camera lor, speand ca poate, intr-o zi, micul lor vis se va implini: “Daca am avea o jucarie, oricat de mica, ne-am juca in fiecare zi si treburile casei ne-ar parea atat de usoare...”.
Mosul stia ca nu mai are nicio jucarie, insa isi dorea atat de mult sa ii mai fi ramas macar vreuna pe fundul sacului... Si ca prin minune pe fundul sacului aparu un calut de lemn pe care Mosul il darui in acea seara saracilor copiii.