Prin copil intelegem in acest context orice tanar care mai prezinta inca metafize – cartilaje de crestere, adica un copil care se afla inca in crestere. Astfel, putem vorbi despre copiii mici pana la cei de 16 ani spre exemplu. Desigur, varsta difera de la caz la caz.
Osteomiozita acuta
Debutul bolii
De obicei este implicat stafilococul auriu, o bacterie destul de comuna in mediu. Copilul se loveste si initial nu simte local decat o durere normala care apare la orice leziune. Eventual poate face si o echimoza (o vanataie).
In 24 de ore, cel mult 48 de ore de la lovitura, copilul se simte rau, avand un sindrom febril si frisoane. Febra poate creste chiar pana la 39-40 de grade Celsius, insa nu cedeaza la antipireticele uzuale (antifebrile), scade putin dupa administrare, dar apoi creste rapid – acesta inseamna ca este o febra septica, deci undeva este o infectie (este cea osoasa). Copilul mai poate prezenta si restul simptomelor septice: greata sau chiar voma, dureri de cap, de burta, ca tarziu sa apara si durerile la locul loviturii.
In osul copilului, in zona metafizara, focarul septic continua sa se dezvolte, urmand ca mai apoi, daca a ajuns sa fie suficient de mare, sa iasa din os (care reprezinta un compartiment inextensibil):
- Fie spre periost – abcesul subperiostal, uneori poate chiar decola periostul si se simte la palpare ca o mica tumora (periostul este membrana care acopera si hraneste osul);
- Fie spre maduva osoasa hematogena – sindroame sanguine;
- Fie spre articulatia cea mai apropiata – artrita septica, atunci articulatia copilului se umfla, devine rosie, nefunctionala, extrem de dureroasa si trebuie intervenit rapid.
Atunci cand s-a ajuns la una din cele trei situatii descrise mai sus este o faza destul de tarzie pentru interventia medicului. Viata copilului nu este inca pusa in pericol, dar oricand se poate instala septicemia cu insuficienta multiorganica. Daca nu se intervine deloc, copilul poate deceda in numai cateva zile.