Fricile copiilor - bune, rele, induse de parinti?

Parintii uneori adopta metoda amenintarii pentru a-l cuminti pe cel mic, insa amenintarea trebuie foarte atent formulata. Incercarea de a speria copilul prin replici nepotrivite poate naste temeri care pot persista in mod constient sau nu toata viata:

- “daca nu esti cuminte te papa Bau-Bau” – acesta fiind un fel de demon-fantoma care naste teama de a ramane singur si teama de intuneric. Cati dintre adulti sunt speriati sa ramana de exemplu in provincie singuri in camera noaptea sau chiar acasa, ori sa umble pe intuneric?

- “daca nu esti cuminte, te duc la doctor sa-ti faca injectii”. Aceasta este o amenintare foarte pacatoasa, implementand in subconstientul copilului ideea ca doctorul este rau. Nu ne mai mira de ce oamenii vin la doctor doar cand nu mai suporta simptomele, in stadii finale de evolutie a bolilor cand nu se mai poate face nimic, isi pierd dintii dar nu merg la stomatolog si tot asa. Ingiena personala nu se refera doar la dus si spalarea dintilor, ci si la igiena sanitara si alimentara.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Cazurile de depresie cresc dramatic la copiii cu vârsta între 11 și 14 ani și la adolescenți (Anchetă)

- “daca nu iei nota mare nu-ti mai cumpar masinuta (sau papusa)” Acest tip de amenintare il invata pe copil ca lucrurile in viata merg intotdeauna pe principiul actiune/recompensa, ceea ce este fals. El nu trebuie sa invete sau sa aiba anumite actiuni pozitive pentru a primi o recompensa, ci pentru dezvoltarea sa personala care intr-adevar ii va aduce mai tarziu beneficii. Dar atunci cand va fi independent la maturitate recompensele parintilor vor lipsi, iar toate acestea ii vor perturba mecanismele de gandire si reactie pe care le-a dobandit alaturi de parinti.

Teama usoara, reala si corect raportata la riscul esecului este una constructiva, mobilizeaza copilul, il determina sa gandeasca, sa gaseasca solutii si sa ia initiativa, sa isi asume responsabilitatea. Insa atunci cand teama este ireala, se refera la ceva ce nu exista sau este exagerata in raport cu riscurile reale, atunci trebuie intervenit, fiindca aceste manifestari duc la tulburari psihice ale copilului, la scaderea sistemului imunitar, la declansarea bolilor alergice, la enuriazis (urinari nocutrne ale copilului), la scaderea inteligentei, introspectie si asa mai departe, un intreg lant de slabiciuni si efecte nedorite.

---

---