Daca am face un experiment si am nota cuvintele care ne vin in minte atunci cand ne gandim la furie, sunt sanse foarte mari ca majoritatea sa aiba o conotatie negativa. Tindem sa consideram furia o emotie „negativa”, cand de fapt ea este insa o emotie normala, naturala, care face parte din paleta noastra de emotii de baza.
Daca furia in sine este normala, modurile in care o exprimam pot fi problematice, mai ales atunci cand ii ranim (la propriu sau prin cuvintele noastre) pe ceilalti. Cand se intampla acest lucru, furia este urmata de alte emotii inconfortabile: vina, rusinea, neajutorarea, sentimentul lipsei de control in fata furiei.
Furia are un rol adaptativ – in fata unui pericol (real sau perceput), ne ajuta sa ne pregatim pentru a lupta sau a ne apara. Furia, la fel ca si alte emotii, este insotita si de manifestari fiziologice si biologice. De exemplu, cand ne infuriem, bataile inimii se accelereaza, presiunea arteriala creste, la fel si nivelul unor hormoni, precum adrenalina si noradrenalina.
De ce avem rafubniri de furie in interactiunea cu copiii?Inainte de a incerca sa ne gestionam furia, este important sa o intelegem. Sa vedem ce anume o provoaca, ce ne semnaleaza furia si ce incearca sa ne spuna. Citeste continuarea articolului pe mamisicopilul.ro
Fotografie creată de Josh Willink, de la Pexels