Mai mult ca sigur ca in spatele fiecarei persoane se afla o frumoasa poveste de dragoste. Indaratul fiecarui chip pe care il vedem pe strada se ascunde o poveste de viata cu un final mai mult sau mai putin fericit. Ei sunt oameni care au avut si au trairi intense si sentimente puternice. Noi, la randul nostru, suntem oameni ce iubim, ne indragostim, suferim, ne schimbam sentimentele si iubim iar. Daca sentimentul iubirii este atat de reconfortant, de ce nu-l putem pastra toata viata? De ce acest superb sentiment se altereaza odata cu trecerea timpului sau odata cu aparitia problemelor? De ce nu mai este la fel de profund ca la inceput? Am cautat raspunsul in studii de psihologie, in tratate de stiinta si-n cercetari din diferite domenii, insa un raspuns mai pe intelesul inimii l-am gasit in experienta altor oameni.
Psihologii spun ca fiecare sentiment trait la capacitate maxima este unic si nu poate exista un al doilea sentiment identic cu cel dintai. Suna a paradox, dar chiar asa este! Experienta celor din jur imi spune ca sentimentele se schimba in functie de imprejurari, de necazuri si in functie de noi. Instinctul de femeie imi spune ca sentimentele noastre se schimba pentru ca si noi ne schimbam. Sentimentele nu mai sunt aceleasi pentru ca noi insene trecem prin schimbari. Iar uneori aceste schimbari ne influenteaza in mod decisiv modul in care gandim, modul in care simtim sau felul in care stim sa ne traim viata.