Neintelegerile intre miri si socrii au existat dintotdeauna, astfel ca ele nu mai reprezinta o noutate. Probabil diferentele intre generatii sau pur si simplu caracterele diferite fac ca aceste divergente sa existe.
Insa pentru cuplurile care stau zi de zi in aceeasi casa cu viitorii socri pot spune fara un risc prea mare de a gresi ca deja relatia acestora este pusa in pericol. Fiecare gest pe care il faceti este analizat si, de cele mai multe ori, criticat. Fata nu mai are voie sa poarte o vestimentatie mai... sexy, ca doar e ca si “luata” si “ce-o sa zica lumea?”, el trebuie sa castige bine caci i se face inventarul si fara sa vrea este tras la socoteala ce a facut cu banii, de ce nu au pus bani pentru “zile negre”, cand ii mai cumpara si ei ceva, iar nu a venit cu flori acasa etc.
Adesea parintii nostri nu inteleg ca viata nu este facuta dupa tipare, nu are reguli standard de comportament, ci fiecare relatie este unica in felul ei, cu frumusetea ei proprie, fara a urma intocmai un protocol care acum cateva decenii era un “marker” al bunei cresteri. Spre exemplu, mie imi plac la nebunie florile, insa niciodata nu le-am apreciat si nici nu m-au surprins aduse la prima intalnire ci, din contra, atunci cand mergand de mana la o plimbare prin oras s-a gandit sa imi daruiasca o floare, asa, ca echivalenta a frumusetii mele ori pur si simplu fara un motiv bine intemeiat, insa acea floare imi era oferita nu pentru ca “asa se face”, ci pentru ca asa a simtit in acel moment. In zilele noastre sunt de apreciat gesturile sincere, nu cele care “camufleaza” un real comportament, tocmai de acceea multi realizeaza ce om au langa ei abia dupa ce se casatoresc, cand acea “perdea” a gesturilor impuse dispare.