In fiecare dintre noi se ascunde un mic Narcis cautandu-si chipul in oglindirea unei ape. ”Multi dintre noi sunt egoisti, invidiosi, absorbiti de ei insisi, centrati mai mult doar asupra propriei persoane, ingamfati, incapabili de afectiune fara a trece la extreme si fara a aduce in discutie “narcisismul patologic. O cantitate minima de “narcism” este obligatorie pentru fiecare in parte pentru a ne putea manifesta ca individualitati, pentru a putea vedea partile bune ale propriei personalitati, pentru a avea incredere in noi insine. Insa cand narcisismul devine parte inseparabila din identitatea unei persoane, lucrurile se schimba radical. Atunci putem vorbi de narcisism extrem.
Nimeni nu poate nega rolul important pe care mama il joaca in viata unui copil si in devenirea lui viitoare. In mod reflex, asociem imaginea unei mame cu iubirea nonegoista si generoasa, cu afectiunea sincera si neconditionata, cu disponibilitatea de protectie a copilului.
Abuzul emotional. Cand iubirea de sine este mai puternica decat iubirea de mama…
Mama narcisista… Acum rade la gluma ta si o gaseste amuzanta, iar in clipa urmatoare tipa la tine gasind-o deplasata si nelalocul ei. Acum se inroseste de manie din cauza comportamentului tau nepotrivit, gata-gata sa te plesneasca, iar in clipa urmatoare va spune tuturor cat de mandra este de tine. Refuza sa accepte ca copilul sau are dorinte proprii si il va folosi in scopul satisfacerii propriilor dorinte. Il intimideaza si ii submineaza meritele in loc sa-l incurajeze in a se exprima ca individualitate. Este capricioasa si inconsecventa in ceea ce face si spune, urmarind sa-si antreneze copii in satisfacerea capriciilor sale. Psihologii o numesc “vampir emotional” pentru ca manipuleaza minunat sentimentele celor din jurul ei si le absoarbe pe cele ale propriului copil, determinandu-l sa se perceapa ca pe o extensie de-a sa.