Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce în ce mai des întâlnita în societatea noastra.

Sunt o multime de motive pentru care oamenii divorteaza. Fiecare cuplu are propriile motive de divort. Însa, indiferent de motive, un lucru este sigur: copiii nu pot fi motiv de divort. Multi copii ai caror parinti au divortat cred ca ei sunt motivul pentru care parintii lor nu mai sunt împreuna. Ei cred ca parintii lor ar fi ramas împreuna daca ei s-ar fi comportat mai bine sau ar fi primit note mai bune sau daca ar fi ajutat mai mult la treburile gospodaresti. Aceasta atitudine culpabilizatoare este prezenta la majoritatea copiilor ai caror parinti au divortat din diverse motive.

Divortul antreneaza modificari la nivelul tuturor functiilor familiei. Functiile economice si functiile de socializare cunosc o restructurare de cele mai multe ori negativa. Disfunctiile din familie se reflecta în egala masura asupra sotilor, asupra copiilor si asupra relatiilor familiei cu mediul exterior.
Divortul are ca efect pierderea functiei psiho-afective a familiei, stabilirea sau ruperea relatiilor formale si informale ale partenerilor.

O serie de teorii psihologice afirma ca socializarea este un proces de maturizare progresiva a normelor si a valorilor, a modului de a interactiona cu ceilalti. În procesul de maturizare progresiva, comportamentele si atitudinile parintilor, complementare cu ale altor persoane din mediu apropiat, reprezinta experiente de socializare decisive pentru evolutia ulterioara a copilului. În mod ideal familia ar trebui sa îndeplineasca toate functiile, însa în realitate aceste functii sunt îndeplinite diferit. În urma rupturii, capacitatea de a exercita adecvat sarcina de parinte este puternic diminuata, parintii intampina dificultati in comunicarea cu cei mici,nu mai sunt atat de afectuosi, nu le mai acorda atata atentie cum o faceau odinioara.

Divortul afecteaza foarte mult copiii. În societatea moderna, urbana, acest aspect aproape ca nu mai conteaza, desi unii copii înca mai reactioneaza agresiv fata de copiii din familiile destramate. Desi divortul presupune desfiintarea casatoriei, multi parteneri renunta în acelasi timp si la rolul lor de parinti. Este necesar pentru buna dezvoltare a copilului ca amândoi parintii sa fie implicati în mod egal în procesul educativ al familiei. Ei sunt din acest punct de vedere, dar si din cel al copilului, indispensabili evolutiei psihice a copiilor. De cele mai multe ori, copiii cu parinti divortati prezinta dificultati de adaptare scolara si sociala, labilitate si regresie emotionala, stari de anxietate, tendinte exagerate spre izolare sociala sau violenta.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri