Inca din 1992, programul „Baby Friendly Hospital” (Spital Prieten al Copilului), initiat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, incurajeaza cadrele medicale din maternitati sa favorizeze contactul piele pe piele intre nou-nascut si mama, inclusiv tata. In prezent, nevoia bebelusului de a simti caldura si mirosul parintilor inca din primele clipe de viata este recunoscuta la nivelul intregii comunitati medicale. De aceea, in majoritatea maternitatilor se recomanda asezarea bebelusului pe pieptul mamei imediat dupa nastere.
Contactul piele pe piele permite crearea unui atasament puternic intre copil si parintii sai. Ofera liniste si siguranta bebelusului, contribuie la echilibrarea hormonala a mamei si copilului. In definitiv, spun specialistii, omul este un mamifer. Puii „rudelor” noastre indepartate, maimutele, raman atasati de mamele lor o lunga perioada pentru a fi in siguranta. Tot asa si puii nostri au nevoie sa fie foarte aproape de parinti de la nastere si inca mult timp dupa aceea.
Din prima clipa de viata extrauterina, bebelusul stie sa interactioneze natural cu mama lui. Cercetatorii spun ca, timp de cateva luni dupa nastere, mama si bebelusul formeaza inca un „organism psihobiologic”. De aceea, niciunul nu trebuie privat de acea interactiune speciala care se intampla prin apropierea piele pe piele.
Ce presupune contactul piele pe piele?Practica de a pune bebelusul in contact piele la piele cu mama este foarte simpla. Tot ce trebuie facut este medicii sa puna bebelusul pe pieptul mamei in dreptul inimii sau pe burta, dupa ce i se acorda primele ingrijiri la nastere. Acesta este primul moment de magie dintre mama si prunc. In acele clipe in care mama si bebelusul se descopera unul pe altul sunt alinate dificultatile nasterii si se pun bazele unei relatii puternice de atasament. Citeste continuarea articolului pe mamisicopilul.ro
Sursa foto: pixabay.com