Fertilizarea in vitro reprezinta o metoda de lupta impotriva sterilitatii, fiind folosita de aproximativ 20 de cand a fost nascut primul copil obtinut prin fertilizare in vitro (in 1978).
Cui ii este adresata fertilizarea in vitro?
In ce consta fertilizarea in vitro?
Fertilizarea in vitro reprezinta pe scurt prelevarea de ovule de la femeie si punerea in contact cu spermatozoizii tatalui intr-un recipient special si in conditii speciale.
Inainte de a recurge la acest tratament, medicul va discuta cu pacienta despre problemele pe care le-a intalnit in incercarea de a ramane insarcinata si totodata va face investigatii de specialitate pentru a decide daca aceasta metoda este adecvata situatiei cuplului (ecografie, analize imagistice, sanguine, se fac analize pentru a determina daca nu exista o infectie etc).
Daca decizia a fost luata, mai intai se va face inhibarea hormonala ovariana ce dureaza aproximativ 2 saptamani, avand rolul de a preveni o ovulatie precoce si de a usura monitorizarea ovulatiei. Urmatoarea etapa consta in stimularea ovariana prin injectii zilnice, monitorizandu-se apoi ciclul menstrual prin controale ecografice si hormonale. Doza hormonala injectabila va fi apoi modificata in functie de modul de raspundere al pacientei la tratament.
Dupa toate acestea se controleaza atent foliculii ovarieni pentru a se sesiza dezvoltarea ovulelor si se efectueaza analize pentru dozarea hormonilor sexuali din sange. Atunci cand sunt obtinute conditiile optime se va administra un nou hormon in vederea pregatirii ovocitelor pentru recoltare. Acest hormon este HCG si se administreaza tot injectabil. Dupa 36 de ore de la administrarea HCG se va realiza o punctie foliculara transvaginala sub control ecografic si anestezic, metoda ce dureaza 10-20 de minute. Ovocitele prelevate se evidentiaza la microscop si daca sunt normale se introduc intr-un mediu special de cultura urmand sa fie pusi mai apoi in contact cu spermatozoizi. Este evident ca in ziua punctiei foliculare tatal va trebui sa obtina o proba de spema.