Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce n ce mai des ntlnita n societatea noastra. Despartirea se poate face prin parasirea unuia dintre parteneri a domiciliului fara a depune actele de divort fie legal prin introducerea actelor de divort. Divortul antreneaza o multime de efecte psihologice negative asupra membrilor familiei.

Copiii ai caror parinti divorteaza trebuie sa faca fata unor schimbari majore, provocate de acest fenomen: schimbarea orasului si a locuintei, schimbarea scolii si a colectivului de elevi, schimbarea grupului de prieteni etc. De asemenea ei pot fi raniti în razboiul pentru custodie, fiind implicati în conflictele dintre parinti referitoare la aceasta problema si nevoiti sa-si împarta loialitatea fata de acestia, ca urmare a absentei unuia dintre ei.

Copiii fac fata divortului mult mai greu decât parintii. La început copiii nu vor ca parintii sa divorteze; conflictul este mai mult al parintilor decât al copiilor. In timp ce parintii au motive reale pentru separare, copiii (în special cei mici) înteleg rareori aceste motive, însa nu detin nici un control asupra divortului. Decizii referitoare la persoana cu care vor locui sau cât de des îsi pot vedea celalalt parinte nu sunt în mainile lor. Copiii, în special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a putea trece printr-o asemenea experienta care s-ar putea dovedi coplesitoare.

Copilul incepe sa-si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o faca. Poate cea mai tulburatoare întrebare pe care si-o poate pune un copil aflat în aceasta situatie este: "Eu cui apartin?". El se vede nevoit sa ramâna cu un parinte chiar daca îl doreste pe celalalt. Daca ramâne cu parintele dorit, copilul îl poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu-se neiubit, respins, vinovat, fapt care-l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial.

Trebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va trebui sa ridice un mare semn de intrebare si sa-i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect. Pe de alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau/si fizica este de cele mai multe ori mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decât un divort.

Conflictele din familie creaza terenul favorabil aparitiei si dezvoltarii carentelor afective si morale, afecteaza procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza gradului ridicat de sensibilitate crescutei lor sensibilitati, recepteaza si-si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri