IN ACEST ARTICOL:

Începe un puzzle, dar după câteva minute spune că nu mai vrea. Își pierde răbdarea când nu reușește să lege șireturile. Renunță la un desen pentru că nu îi iese așa cum și-a imaginat. La primul exercițiu dificil spune: „Nu pot”, iar după câteva încercări abandonează complet.

Mulți părinți se întreabă dacă este vorba despre lipsă de voință, răsfăț sau comoditate. În realitate, de cele mai multe ori, copilul nu renunță pentru că nu vrea să învețe, ci pentru că emoția provocată de dificultate este mai puternică decât încrederea că poate reuși.

Perseverența nu este o trăsătură cu care ne naștem. Ea se construiește treptat, prin experiențe repetate în care copilul descoperă că poate depăși obstacole, chiar dacă nu îi ies perfect din prima.

De ce unii copii renunță atât de repede

În spatele renunțării rapide pot exista motive foarte diferite.

Copilul poate:

  • să se teamă de greșeală;
  • să creadă că trebuie să îi iasă perfect;
  • să fi primit prea mult ajutor și să nu aibă încredere în propriile resurse;
  • să se compare cu alți copii;
  • să fie obosit sau suprastimulat;
  • să aibă un temperament mai sensibil la frustrare;
  • să fi avut experiențe repetate în care a fost criticat.

Pentru el, abandonul devine o modalitate de a evita emoția neplăcută produsă de eșec.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Copilul se supără când este respins: cum îl ajuți să gestioneze respingerea în grupul de copii Copilul renunță când nu îi iese din prima? 10 jocuri care dezvoltă perseverența și îl învață să mai încerce o dată Copilul copiază comportamentul unui prieten, chiar și când este nepotrivit: cum îl ajuți să gândească singur fără să îi alegi tu

De ce frustrarea este esențială pentru dezvoltare

Frustrarea este adesea privită ca ceva ce trebuie eliminat cât mai repede.

Totuși, un nivel moderat de frustrare îl ajută pe copil să învețe:

  • să își controleze impulsurile;
  • să caute soluții noi;
  • să își regleze emoțiile;
  • să tolereze faptul că nu toate lucrurile ies imediat.

Dacă adultul rezolvă fiecare dificultate în locul copilului, acesta pierde ocazia de a descoperi că poate găsi singur soluții.

Cum reacționează părinții fără să își dea seama că întrețin problema

Din dorința de a-l proteja, părintele intervine adesea foarte repede.

Spune:

  • Lasă că fac eu.
  • Este prea greu pentru tine.
  • Hai să terminăm mai repede.

Pe moment, copilul se liniștește.

Pe termen lung însă, poate învăța că dificultățile trebuie evitate și că altcineva le rezolvă.

Rugăciunea de iertare -divin de eliberatoare când vrei să îți simți sufletul ușor sau te apasă povara vinovăției! Copilul se enervează când pierde la jocuri: 12 activități care dezvoltă toleranța la frustrare și spiritul de echipă Copilul se plictisește repede: cum îl ajuți să își dezvolte jocul independent în 20 de minute pe zi

La fel de puțin utile sunt și reacțiile opuse:

  • Nu renunța!
  • Nu mai plânge!
  • Nu este mare lucru!
  • Trebuie să termini!

Presiunea poate crește anxietatea și poate face provocarea să pară și mai dificilă.

Perseverența nu se construiește prin recompense permanente

Mulți adulți folosesc recompense pentru a motiva copilul:

  • dacă termini, primești o jucărie;
  • dacă reușești, mergem la înghețată;
  • dacă nu renunți, primești un premiu.

Recompensele pot funcționa pe termen scurt, dar dacă sunt folosite permanent, copilul poate ajunge să depună efort doar atunci când există un beneficiu imediat.

Motivația sănătoasă apare atunci când copilul descoperă satisfacția de a reuși prin propriul efort.

Cum reacționezi când spune „Nu mai pot”

Primul pas este validarea emoției.

Copilul spune mereu „nu pot”: cum îl ajuți să treacă de frica de greșeală și să capete încredere în el Copilul spune des: mă plictisesc? De ce apare această reacție și 10 activități care dezvoltă creativitatea fără ecrane Copilul nu vrea să împartă: ce este normal pe vârste și cum îl înveți generozitatea fără forțare

Poți spune:

  • Văd că este foarte greu acum.
  • Înțeleg că te-ai frustrat.
  • Știu că îți vine să renunți.

Apoi mută atenția spre următorul pas, nu spre rezultatul final.

În loc de:
Trebuie să termini.

spune:

Hai să încercăm încă două minute.

Sau:

Facem doar următoarea piesă din puzzle.

Obiectivele mici sunt mai ușor de acceptat decât provocările foarte mari.

Foto: Shutterstock.com

Împarte dificultatea în pași mici

Creierul copilului gestionează mai bine sarcinile fragmentate.

De exemplu:

În loc de:
Construiește tot castelul.

Poți spune:
Hai să facem întâi fundația.

În loc de:
Scrie toată pagina.

Poți spune:
Scriem primul rând, apoi vedem cum te simți.

Fiecare pas finalizat îi oferă copilului experiența succesului.

Copilul meu de 8 ani s-a schimbat peste noapte? Sfaturi eficiente pentru Vârsta celor 8 crize Copilul nu își termină niciodată ce începe: de ce sare de la o activitate la alta și cum îl înveți să ducă lucrurile până la cap Copilul spune imediat „nu este corect!”: cum îl ajuți să înțeleagă regulile, echitatea și compromisurile fără conflicte

Laudă procesul, nu rezultatul

În loc să spui:

  • Bravo, ai terminat!

încearcă:

  • Ai continuat chiar dacă era greu.
  • Ai găsit o soluție nouă.
  • Nu ai renunțat imediat.
  • Ai avut răbdare.

Aceste aprecieri îi dezvoltă convingerea că progresul depinde de efort și strategie, nu doar de talent.

Arată-i că și adulții greșesc

Copiii observă foarte atent reacțiile părinților.

Dacă adultul spune:

Am greșit. Nu este nimic, încerc din nou.

copilul învață că greșelile fac parte din proces.

Dacă adultul se critică permanent sau renunță imediat, copilul poate copia același model.

Creează provocări potrivite vârstei

O activitate prea ușoară nu dezvoltă perseverența.

Una prea dificilă produce descurajare.

Ideal este să alegi provocări puțin peste nivelul actual al copilului, astfel încât să fie nevoie de efort, dar succesul să rămână posibil.

Cum pui limite fără scandal: metoda blândă, dar fermă, pe înțelesul copiilor 24 ianuarie –ziua celor două sfinte Xenia: Xenia din Sankt Petersburg (nebună întru Hristos) și sfânta Xenia din Roma (Străina) Cum să ne reconectăm cu copilul interior chiar și la 30 de ani

Jocuri care dezvoltă perseverența

Activitățile care îi ajută pe copii să exerseze răbdarea și rezolvarea de probleme includ:

  • puzzle-uri cu dificultate progresivă;
  • construcții din cuburi sau piese magnetice;
  • jocuri cooperative;
  • labirinturi;
  • origami simplu;
  • experimente științifice;
  • grădinărit;
  • proiecte creative realizate în mai multe etape.

Aceste activități îi învață că rezultatele apar prin încercări repetate.

Ce faci dacă începe să plângă

Nu încerca să elimini imediat emoția.

Poți spune:

  • Este greu și este în regulă să fii frustrat.
  • Respirăm puțin.
  • Bem apă și revenim.
  • Putem face o pauză scurtă, nu trebuie să abandonăm.

Pauza este diferită de renunțare.

Ea îi permite copilului să își regleze emoțiile și să revină cu mai multă energie.

Când copilul se compară cu alții: cum îi crești încrederea în sine fără presiune și fără perfecționism Copilul nu ascultă: 7 fraze care funcționează mai bine decât - Ți-am zis de 10 ori! Copilul se atașează prea mult de o jucărie sau păturică: când este normal și când ascunde o nevoie emoțională mai profundă

Evită comparațiile

Comparațiile pot diminua încrederea în sine.

Evită afirmații precum:

  • Uite fratele tău.
  • Colega ta a reușit.
  • Toți ceilalți pot.

Compară progresul copilului doar cu propriile lui reușite.

Poți spune:

Acum câteva săptămâni aveai nevoie de ajutor la fiecare piesă. Astăzi ai făcut jumătate singur.

Cum construiești motivația internă

La finalul unei activități, în loc să îl întrebi doar dacă a câștigat sau dacă a terminat, încearcă întrebări precum:

  • Ce ai învățat?
  • Ce a fost cel mai greu?
  • Ce te-a ajutat să continui?
  • De ce ești mândru astăzi?
  • Ce ai face diferit data viitoare?

Aceste conversații îl ajută să observe progresul și să își dezvolte încrederea în propriile resurse.

Semne că merită să discuți cu un specialist

Este recomandat să ceri sfatul medicului pediatru, psihologului sau consilierului școlar dacă:

  • copilul evită aproape toate provocările potrivite vârstei;
  • are reacții emoționale foarte intense la orice greșeală;
  • renunță constant indiferent de activitate;
  • se critică excesiv;
  • refuză să participe la activități școlare de teama eșecului;
  • comportamentul persistă și îi afectează dezvoltarea, relațiile sau învățarea.

Bibliografie

Foto main: Shutterstock.com


Încă din copilărie, cuvintele au fost lumea mea. Scriam povești, versuri, jurnale intime. Găseam în scris o modalitate de a mă exprima, de a înțelege lumea din jur și pe mine însămi. 

Ca redactor,...

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri