Copilului îi este greu să urmeze instrucțiuni? 12 jocuri și activități care îl învață să asculte, să rețină și să respecte pașii

„Du-te în cameră, ia-ți șosetele, pune cartea în ghiozdan și adu-mi bluza de pe pat.”

Copilul pleacă.

După câteva minute se întoarce fără șosete, fără carte și fără bluză. În schimb, ține în mână o mașinuță pe care a găsit-o pe drum.

„Dar ți-am spus exact ce ai de făcut!”

Este una dintre acele situații în care părintele poate avea impresia că vorbește singur. Numai că a auzi o instrucțiune și a reuși să o urmezi până la capăt nu sunt același lucru.

Copilul trebuie să fie atent când îi vorbești, să înțeleagă ce i-ai cerut, să păstreze informația suficient timp în minte, să știe în ce ordine trebuie făcute lucrurile și să nu uite scopul atunci când apare o distragere. Cu cât instrucțiunea conține mai mulți pași, cu atât solicitarea devine mai mare.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Copilul copiază comportamentul unui prieten, chiar și când este nepotrivit: cum îl ajuți să gândească singur fără să îi alegi tu Când este momentul potrivit să începi să îi citești copilului Tema de acasă fără dramă: cum îl ajuți pe copil fără să devii elevul care i le scrie sau profesorul care ceartă

De aceea, înainte să concluzionezi că „nu ascultă”, merită să te întrebi: nu vrea să facă ceea ce îi cer sau îi este greu să păstreze și să organizeze instrucțiunea?

Jocurile pot crea contexte foarte bune în care aceste abilități să fie exersate fără ca fiecare încercare să se transforme într-o corectare.

De ce copilul aude ce îi spui, dar nu face tot ce i-ai cerut

Uneori este vorba pur și simplu despre opoziție. Copilul a înțeles foarte bine că trebuie să strângă jucăriile și ar prefera să continue joaca.

Alteori însă problema apare mai devreme.

Poate că nu a fost atent la începutul propoziției. Poate că instrucțiunea a fost prea lungă. Poate a reținut numai ultimul lucru spus. Sau a pornit să îndeplinească primul pas și între timp ceva i-a atras atenția.

Copilul renunță când nu îi iese din prima? 10 jocuri care dezvoltă perseverența și îl învață să mai încerce o dată Copilul vrea să decidă totul în familie? Cum îi oferi autonomie fără să ajungă el să stabilească regulile casei Copilul face crize când îi iei telefonul? Nu e singurul: de ce apare acest comportament, ce semnale ascunde și cum pui limite

Pentru a urma o instrucțiune sunt implicate mai multe capacități:

• atenția;
• înțelegerea limbajului;
• memoria de lucru;
• autocontrolul;
• organizarea acțiunilor;
• capacitatea de a trece de la o activitate la alta.

Memoria de lucru este capacitatea de a păstra temporar informații în minte și de a le folosi în timp ce faci ceva. Face parte din ansamblul funcțiilor executive, alături de autocontrol și flexibilitatea cognitivă.

De exemplu, copilul aude:

„Ia cartea, pune-o pe birou și apoi adu creioanele.”

Trebuie să țină minte cerința chiar în timp ce execută primul pas.

Harvard Center on the Developing Child explică faptul că funcțiile executive ne permit să păstrăm informații în minte, să ne concentrăm atenția, să ne controlăm impulsurile și să ne adaptăm comportamentul pentru atingerea unui scop. Aceste capacități se dezvoltă treptat, nu apar complet formate din primii ani de viață.

Când copilul se compară cu alții: cum îi crești încrederea în sine fără presiune și fără perfecționism Zahărul și hiperactivitatea la copii: mit sau adevăr și de ce pare că zahărul îi agită Părinți care muncesc în străinătate? Gesturile simple care îi ajută pe copii să se simtă mai aproape de părinții plecați

Câte instrucțiuni poate urma un copil depinde și de vârstă

Așteptările trebuie adaptate dezvoltării copilului.

CDC include, de exemplu, urmarea unei instrucțiuni într-un singur pas fără ajutorul unui gest printre reperele de dezvoltare urmărite la 18 luni. În jurul vârstei de 30 de luni, unul dintre repere este capacitatea de a urma o instrucțiune în doi pași, precum „Pune jucăria jos și închide ușa”.

Aceste repere nu trebuie folosite ca un examen pe care copilul trebuie să îl treacă într-o anumită zi. Dezvoltarea are variații individuale.

Dar ne ajută să înțelegem ceva important: nu putem cere unui copil mic să proceseze un șir lung de instrucțiuni ca unui adult.

Chiar și unui copil mai mare îi poate fi greu să execute o cerință lungă atunci când este obosit, foarte prins într-un joc sau într-un mediu plin de distrageri.

Moartea e neînduplecată. N-are ceas, nici inimă, nu te-așteaptă să îți mai îmbrățișezi o dată tatăl sau să îi ceri iertare mamei Ministrul Educației, mesaj de suflet pentru elevi în prima zi de școală: „Locul vostru este la școală, în fiecare zi” 24 ianuarie –ziua celor două sfinte Xenia: Xenia din Sankt Petersburg (nebună întru Hristos) și sfânta Xenia din Roma (Străina)

Uneori problema este chiar felul în care îi vorbim

Imaginează-ți că îi spui:

„Hai, îmbracă-te odată, ia-ți ghiozdanul, dar să nu uiți sticla de apă, vezi că pantofii sunt la ușă și după aceea du-te la baie, că iar plecăm târziu.”

Pentru adult, mesajul pare foarte clar.

Pentru copil sunt multe informații îngrămădite într-o singură intervenție.

Încearcă să reduci cerința:

„Pune-ți pantalonii și bluza.”

După ce termină:

„Acum ia ghiozdanul și sticla.”

Cu timpul, numărul pașilor poate crește.

Scopul nu este să îi dai copilului pentru totdeauna câte o singură instrucțiune. Scopul este să pornești de la nivelul pe care îl poate gestiona și să crești treptat dificultatea.

Distracție cu stil în curte: 5 alegeri care îi fac pe cei mici fericiți Protecția copilului în zilele toride: ce contează cu adevărat dincolo de crema solară Somnul copilului: cum să construiești rutina de seară care chiar funcționează

Înainte să repeți de cinci ori, verifică dacă ai atenția copilului

Îi spui ceva în timp ce construiește un castel.

Nu răspunde.

Repeti.

Nimic.

Ridici vocea.

Din perspectiva ta, copilul te ignoră.

Din perspectiva lui, este posibil ca atenția să fie încă absorbită de activitate.

Pentru cerințele importante, apropie-te, spune-i numele și așteaptă o clipă înainte să vorbești.

Nu este necesar să transformi fiecare instrucțiune într-un ritual rigid. Ideea este doar să nu presupui că informația a fost procesată pentru simplul fapt că ai rostit-o în aceeași cameră.

Cere-i uneori să îți spună ce are de făcut

Nu ca la școală:

„Repetă ce am spus!”

Ci firesc:

„Bun, care este planul?”

Copilul poate răspunde:

„Îmi pun pantofii și iau ghiozdanul.”

Frica de întuneric a copilului: rutina de 10 minute care ajută în fiecare seară 3 jocuri eficiente care cresc concentrarea copilului: activități simple, fără ecrane, în 10 minute pe zi 10 jocuri care dezvoltă gândirea logică a copilului: activități simple care îl învață să găsească singur soluții

Dacă a uitat jumătate din cerință, ai aflat acest lucru înainte să plece în altă cameră.

Pentru copiii mai mari poți întreba:

„Care este primul pas?”

Această mică schimbare îl ajută să participe la organizarea acțiunii, nu doar să primească ordine.

12 jocuri și activități care îl învață să asculte, să rețină și să urmeze pașii

Nu trebuie să le faci pe toate și nici să le transformi într-un program zilnic. Alege variantele potrivite vârstei copilului și complică-le numai atunci când nivelul actual a devenit ușor.

NAEYC recomandă tocmai contexte ludice în care copiii urmează reguli simple sau instrucțiuni cu mai mulți pași, deoarece acestea le oferă ocazia să exerseze atenția, memoria și autoreglarea.

1. Simon spune

Jocul clasic este foarte bun tocmai pentru că simpla executare a comenzii nu este suficientă.

Spui:

„Simon spune: atinge-ți nasul.”

Copilul execută.

Apoi:

„Ridică mâinile!”

Dacă nu ai spus „Simon spune”, trebuie să rămână nemișcat.

Începe lent și cu instrucțiuni simple. Mai târziu poți combina acțiuni:

„Simon spune: bate de două ori din palme și apoi atinge podeaua.”

Copilul trebuie să asculte, să rețină regula și să își oprească reacția atunci când formula lipsește.

Harvard Center on the Developing Child include „Simon Says” printre jocurile potrivite copiilor de 4–7 ani pentru exersarea funcțiilor executive și a autoreglării.

2. Robotul care execută numai instrucțiuni exacte

Copilul este robotul, iar tu îi dai comenzi:

„Fă doi pași înainte.”

„Întoarce-te spre ușă.”

„Ridică ursulețul.”

„Pune-l pe scaun.”

După câteva runde, inversați rolurile.

Tu devii robotul și execuți exact ceea ce spune copilul.

Dacă îți spune doar:

„Du ursulețul acolo!”

poți întreba ca un robot:

„Unde este acolo?”

Devine amuzant, dar îl ajută să descopere și cât de importantă este formularea clară a unei instrucțiuni.

3. Cursa cu trei comenzi

Spune trei acțiuni înainte să pornească:

„Atinge canapeaua, ia mingea și pune-o în cutie.”

Copilul trebuie să le execute în ordine.

Începe cu două acțiuni dacă trei sunt prea multe.

Când devine ușor, adaugă încă una:

„Atinge canapeaua, ia mingea, pune-o în cutie și vino înapoi la mine.”

Nu crește dificultatea doar pentru că vrei să îl „testezi”. Jocul trebuie să rămână suficient de provocator încât să exerseze, dar suficient de accesibil încât să poată reuși.

4. Bucătarul cu rețeta secretă

Gătitul poate deveni un exercițiu excelent pentru urmarea unei succesiuni.

Alege o preparare foarte simplă și potrivită vârstei:

„Punem banana în bol.”

„O zdrobim.”

„Adăugăm iaurtul.”

„Amestecăm.”

La început, spune pașii pe rând.

Mai târziu, întreabă:

„Ce facem după ce zdrobim banana?”

Puteți desena și rețeta: banană → bol → iaurt → amestecare.

Harvard include gătitul printre activitățile prin care copiii mici pot exersa așteptarea instrucțiunilor, memoria de lucru și atenția în timp ce măsoară și numără.

5. Construiește exact ca mine

Ai nevoie de două seturi asemănătoare de cuburi.

Construiește ceva simplu fără să îi arăți copilului modelul.

Apoi descrie:

„Pune cubul roșu jos.”

„Deasupra lui pune cubul galben.”

„În dreapta pune cubul albastru.”

La final comparați construcțiile.

Pentru copiii mai mari, dă două sau trei instrucțiuni odată.

Apoi schimbați rolurile: copilul construiește, iar tu trebuie să urmezi indicațiile lui.

Astfel exersați atât ascultarea, cât și formularea clară a pașilor.

6. Vânătoarea de comori în trei pași

Ascunde un obiect și spune:

„Mergi la canapea.”

„Caută sub perna mare.”

„Acolo vei găsi următorul indiciu.”

Pe măsură ce copilul se obișnuiește, poți da mai multe informații de la început:

„Mergi în dormitor, caută lângă pat și adu obiectul albastru pe care îl găsești.”

Copilul are un motiv foarte bun să fie atent: vrea să descopere comoara.

7. Desenul după instrucțiuni

Luați fiecare câte o foaie.

Spune:

„Desenează un cerc mare.”

„În cerc desenează două cercuri mici.”

„Sub ele desenează un triunghi.”

Nu îi arăta desenul tău.

La sfârșit comparați rezultatele.

Nu contează dacă desenul este frumos.

Pentru copiii mai mari, instrucțiunile pot include poziții:

„În colțul din dreapta sus desenează un soare.”

„Sub casă desenează trei flori.”

Jocul solicită ascultarea atentă și păstrarea informației suficient timp pentru a o transforma în acțiune.

8. Dans și îngheț

Pornește muzica.

Copilul dansează.

Când muzica se oprește, trebuie să rămână nemișcat.

După ce regula devine prea simplă, adaugă cerințe:

„Când muzica se oprește, stai într-un picior.”

Apoi:

„Când auzi bătăi din palme, te așezi. Când muzica se oprește, îngheți.”

Acum copilul trebuie să urmărească două semnale diferite și să își amintească răspunsul corespunzător.

Jocurile de tip „Freeze Dance” sunt recomandate de Harvard pentru exersarea atenției și autocontrolului la copiii mici.

9. Ascultă și găsește

Spune:

„Adu-mi ceva roșu.”

Apoi:

„Adu-mi ceva roșu și moale.”

Mai târziu:

„Adu-mi ceva roșu, moale și mai mic decât palma ta.”

Fiecare caracteristică suplimentară adaugă informație pe care copilul trebuie să o păstreze în minte.

Poți varia:

„Găsește ceva care se rostogolește, dar nu este minge.”

„Găsește două obiecte care se folosesc în bucătărie.”

Copilul ascultă, reține criteriile și verifică dacă obiectul ales le respectă.

10. Schimbăm regula

Pune pe masă câteva cuburi sau forme.

Prima regulă:

„Punem obiectele roșii aici și pe cele albastre acolo.”

După câteva runde:

„Schimbare! Acum nu mai sortăm după culoare. Punem obiectele mari aici și pe cele mici acolo.”

Copilul trebuie să renunțe la regula veche și să o aplice pe cea nouă.

Harvard recomandă activitățile de sortare în care regula se schimbă – de exemplu, întâi după culoare, apoi după formă – pentru exersarea flexibilității cognitive.

Foto: Shutterstock.com

11. Povestea cu acțiuni

Inventează o poveste scurtă:

„Iepurașul a ieșit din casă.”

Copilul face un pas înainte.

„A văzut un copac.”

Ridică mâinile.

„A început ploaia.”

Se ascunde sub masă.

Mai întâi introduceți două sau trei reguli.

Pe măsură ce jocul devine familiar, povestea poate conține mai multe cuvinte-cheie, fiecare asociat unei acțiuni.

Copilul trebuie să urmărească povestea, să își amintească regulile și să reacționeze numai când aude indiciul potrivit.

12. Misiunea de dimineață

Ultimul joc mută ceea ce a exersat copilul în viața de zi cu zi.

Desenează trei imagini:

îmbrăcat → spălat pe dinți → ghiozdan

Spune:

„Aceasta este misiunea ta de dimineață.”

În loc să îi amintești fiecare pas:

„Îmbracă-te!”

„Spală-te!”

„Ți-ai luat ghiozdanul?”

îl poți îndruma spre plan:

„La ce pas ai ajuns?”

Pentru un copil mai mare, imaginile pot deveni o listă scurtă pe care o verifică singur.

Scopul final nu este ca el să devină dependent de încă o listă, ci ca sprijinul exterior să fie redus treptat pe măsură ce poate organiza singur succesiunea.

Jocul „Facem invers” ridică dificultatea cu încă un nivel

După ce copilul stăpânește jocurile simple, puteți introduce contrariile.

Tu spui:

„Sus!”

Copilul trebuie să arate în jos.

Spui:

„Repede!”

El trebuie să se miște încet.

Spui:

„Mâna dreaptă!”

El o ridică pe cea stângă.

Acest tip de joc îl obligă să nu execute primul impuls, ci să își amintească regula și să își modifice răspunsul.

NAEYC recomandă inclusiv variante de tip „Simon spune invers”, tocmai pentru a exersa autocontrolul și flexibilitatea.

Folosește imagini când instrucțiunile verbale nu sunt suficiente

Pentru un copil mic, „Pregătește-te de culcare” este o formulare foarte abstractă.

Poți transforma rutina în imagini:

pijamale → baie → spălat pe dinți → poveste → pat

Copilul nu mai trebuie să păstreze întreaga succesiune doar în memorie.

Întrebi:

„Ce urmează?”

și poate consulta imaginea.

Ajutoarele vizuale pot susține autoreglarea și îi pot ajuta pe copii să își amintească regulile sau pașii unei activități fără ca adultul să îi îndrume verbal de fiecare dată.

Spune-i ce să facă, nu numai ce să nu facă

„Nu alerga!”

„Nu țipa!”

„Nu arunca!”

Copilul află ce trebuie să oprească, dar nu întotdeauna și ce comportament trebuie să îl înlocuiască.

Uneori este mai clar:

„Mergem încet aici.”

„Vorbește mai încet.”

„Pune mingea în cutie.”

CDC recomandă formularea clară a regulilor și explicarea comportamentului dorit, astfel încât copilul să știe concret ce se așteaptă de la el.

Dacă a uitat pasul doi, nu îl certa pentru că „nu a fost atent”

Poți spune:

„Primul pas l-ai făcut. Ce trebuia să urmeze?”

Dacă nu își amintește:

„După pantofi urma ghiozdanul.”

Apoi continuați.

Scopul jocurilor nu este să prindem copilul greșind.

Vrem să îi oferim suficiente ocazii în care să treacă prin procesul:

ascult → țin minte → încep → verific → continui.

Cu timpul, adultul poate interveni tot mai puțin.

Lasă-l și pe el să dea instrucțiuni

Copilul devine conducătorul jocului.

Tu trebuie să faci exact ce spune.

Va descoperi repede că:

„Fă asta!”

nu este întotdeauna suficient.

Va trebui să se gândească:

„Ce trebuie să facă mai întâi?”

„Cum îi explic?”

„În ce ordine?”

„Am uitat vreun pas?”

Este o schimbare de rol foarte utilă. Copilul începe să privească instrucțiunea din ambele direcții: nu doar ca persoana care trebuie să o urmeze, ci și ca persoana care trebuie să o construiască logic.

Nu crește numărul de pași prea repede

Dacă poate urma două instrucțiuni, nu trece direct la șase.

Adaugă una.

Când trei pași devin ușori, încearcă patru.

Pentru copiii mai mari, dificultatea poate veni și din schimbarea regulilor, nu doar din lungimea instrucțiunii. Jocurile de cărți, jocurile de strategie și activitățile fizice cu reguli solicită copilul să urmărească informații, să planifice și să reacționeze în funcție de ceea ce se întâmplă.

Provocarea potrivită este cea la care copilul trebuie să depună puțin efort, dar încă are șanse reale să reușească.

„Nu ascultă” și „nu poate urmări instrucțiunea” nu sunt același lucru

Merită să faci această diferență și în limbajul folosit despre copil.

În loc de:

„Nu mă ascultă niciodată.”

încearcă să observi mai exact:

„Îi este greu când îi dau trei lucruri de făcut odată.”

sau:

„Poate urma cerința când sunt lângă el, dar o uită când pleacă în altă cameră.”

sau:

„Înțelege instrucțiunile acasă, dar pare să se piardă în grup.”

Descrierea concretă este mult mai utilă decât eticheta.

Și te ajută să observi dacă dificultatea apare numai în anumite situații sau este prezentă peste tot.

Când este bine să discuți dificultatea cu medicul sau cu un specialist

Copiii se dezvoltă în ritmuri diferite, iar faptul că uită uneori o cerință nu indică, de unul singur, o problemă.

Distragerea, oboseala, entuziasmul și dificultatea sarcinii contează enorm.

Merită însă să discuți cu medicul pediatru dacă observi constant că un copil are dificultăți în a înțelege sau urma instrucțiuni potrivite vârstei, mai ales dacă apar și alte preocupări legate de limbaj, comunicare, atenție, învățare sau dezvoltare.

Este relevant și unde apare dificultatea.

Dacă o observi acasă, iar educatorul sau profesorul descrie același lucru, informația este mai utilă decât un episod izolat.

CDC recomandă părinților care au preocupări legate de atingerea reperelor de dezvoltare să discute cu medicul copilului și să nu aștepte pur și simplu să vadă dacă problema dispare.

Iar până atunci, în multe dintre situațiile obișnuite de acasă, merită să înlocuiești din când în când:

„De câte ori trebuie să îți spun?”

cu o întrebare mult mai folositoare:

„Care este primul lucru pe care trebuie să îl faci?”

Bibliografie

• A Guide to Executive Function – Center on the Developing Child, Harvard University
• Activities Guide: Enhancing and Practicing Executive Function Skills with Children from Infancy to Adolescence – Center on the Developing Child, Harvard University
• Brain-Building Through Play: Games and Activities for Children 4–7 Years – Center on the Developing Child, Harvard University
• Strengthening the “Self” in Self-Regulation in Pre-K and Kindergarten – NAEYC
• Help Your Preschooler Gain Self-Control – NAEYC
• Milestones by 30 Months – CDC, Learn the Signs. Act Early.
• Tips for Creating Rules – CDC, Essentials for Parenting Toddlers

Foto main: Shutterstock.com

---

---