Masturbarea la copiii mici

Probabil insusi titlul acestui articol naste controverse, nelamuriri si semne de intrebare. Trebuie sa stim si sa acceptam faptul ca sexualitatea este ceva dat, ceva cu care ne nastem, ceva ce avem fara sa cerem. Sexualitatea copiilor mici trebuie cunoscuta si de asemenea masturbarea acestora trebuie inteleasa, parintii trebuie sa cunoasca reactiile pe care trebuie sa le aibe caci altfel aceste comportamente naturale ale celor mici pot deveni patologice.

Masturbarea la copiii mici?

Prin masturbarea copiilor nu trebuie sa intelegem ceva similar cu cea a adultului, caci intensitatea, tipul placerii sunt oarecum diferite. Zonele genitale sunt erogene inca de la nastere, fiind mai puternic inervate decat restul pielii si atingerea lor fiind placuta. Copilul in mod incostient are tendinta de a-si cunoaste corpul, iar aceasta placere a atingerii zonelor genitale este resimtita inca de la nastere prin manevrele materne, prin splarea pe care o face mama, prin atingerea de scutece etc. Astfel, copilul cunoaste o placere inainte de a dezvolta motricitate si de a-si putea duce singur manuta pe corp, placere pe care o va cauta mai tarziu.

In ce consta masturbarea copiilor mici?

Nu va ganditi la gesturile pe care le fac adultii, ci mai degraba la atingeri ale zonelor genitale. Daca insa copilul a vazut gesturile sexuale dintre parintii sai ori din filme, nu este exclus sa le imite. Copii trec prin diverse stari, iar autocunoasterea se realizeaza concomitent cu cresterea lor prin propria explorare a corpului. Se cunoaste faptul ca atat fetitele cat si baietii prezinta erectie inca din scutece, fara insa a fi capabili de reproducere, este o erectie neinsotita de functia perpetuarii, insa care dovedeste functionalitatea din punct de vedere medical a aparatelor genitale. Astfel, odata decoperita aceasta zona care produce o stare de bine, copilul va continua sa se atinga chiar si in public, el neconstientizand diferenta dintre intim si social. Parintele ii poate atrage adesea atentia ca nu se face asa ceva de fata cu alti oameni, asa cum nu se poate scarpina in nasuc atunci cand e in public.

In general copilul are un astfel de comportament atunci cand simte nevoia de a se simti bine, deci atunci cand are un discomfort. Parintele trebuie sa aibe grija sa ii ofere intotdeauna celui mic o jucarie cu care sa isi ocupe mainile. Situatiile conflictuale din familii, lipsa ocuparii parintilor de copii sau alte evenimente neplacute il pot face pe copil sa practice mai des aceste gesturi pentru a se retrage intr-o situatie care ii produce o stare de bine atunci cand nu poate interveni in vreun fel ca sa amelioreze acea situatie ce i-a provocat incomfort (certurile familiale de exemplu). In astfel de situatii, comportamentul copilului devine patologic si este nevoie de consiliere, de interventia unui specialist. Copilul surprins in astfel de situatii nu trebuie bruscat, certat si facut de rusine, caci mai tarziu aceste aspecte vor dezvolta anxietate, frigiditate si alte tulburari nu numai sexuale, ci si de autocunoastere (pudicitate spre exemplu, scaderea increderii de sine), de socializare. Parintii trebuie sa fie foarte atenti la nevoile copilului si sa inteleaga faptul ca educatia nu se realizeaza prin pedepse, impuneri si certuri sau chiar batai, ci prin discutii si activitati motivante pentru cel mic, astfel copilul sa nu le mai practice de buna voie.

Mai mult, odata ce copilul a sesizat ca parinteui nu ii place ceva anume din comportamentul sau, il poate santaja de fiecare data cand doreste ceva, spunand ca va face acel lucru. Educatia copilului se face pas cu pas, cu dragoste si fara ezitari.

Un articol de Iulia Dibu

---

---