Scrisoarea unui tata�

Bineinteles ca de cum l-am adus pe prichindel acasa nu ma mai puteam desprinde de el, eram innebunit, simteam ca iubesc o “persoana straina”, ceva asa de mic, inocent si fragil, asa cum nu am stiut ca pot iubi.

Eu cred ca sunt un tata bun… Am 2 nazdravani cu care petrec 3 ore in fiecare zi: ne harjonim, jucam jocuri, desenam, invatam poezii, ne aratam dragostea prin pupici si imbratisari. Sarbatorile intotdeauna le petrec in familie si profit de timpul liber ca sa il dedic copiilor si sotiei mele.

Am invatat multe lucruri…nu o sa-mi ating niciodata copiii cu vreo palma, deoarece nu este nimic pe lumea asta care nu se poate rezolva cu vorba buna. Daca sunt stresat sau suparat ma retrag cateva minute, astept sa-mi treaca si apoi imi intampin familia cu zambetul pe buze- armonia si dragostea sunt foarte importante intr-o familie. Si mai presus de toate… pot sa spun cu mana pe inima ca nicio femeie nu m-ar putea face sa-mi abandonez familia.

Probabil ca fiecare barbat se descurca mai bine decat bunicul sau tatal lui. Eu stiu ca fac tot ce pot pentru a fi un tata mai bun si incerc sa nu ma invinovatesc daca doar atat reusesc, deoarece pierd timpul cu vina si uit sa ma distrez cu copiii.

Pot sa fiu oare un tata mai bun? Da! Cu siguranta da! Vorba proverbului: “Cine vrea, poate.”. Si daca nu reusesc sa fac ce mi-am propus, sunt multumit macar ca…sunt un tata mai bun decat a fost tata pentru mine!

Mihai”

---

---