Asta le-am intrebat pe doua mamici si pe un tatic, iar raspunsurile au fost atat de diferite incat eu una nu am putut ajunge la o singura concluzie, asadar va las sa le cititi si apoi poate ne spuneti si voi cum a fost odata ajunsi cu bebelusii acasa.
Andra a… fugit acasa. Nu chiar la propriu, dar nici mult nu mai avea: “Am planuit sa nasc la spital, in alt oras decat cel in care locuiesc, asa ca totul a fost destul de bine planificat… pana la un punct cand toate planurile mele s-au transformat in amintiri. Oricum, ideea e ca am ajuns la spital machiata, imbracata cu cele mai bune haine ale mele si am plecat cu cel mai frumos dar pe care il pot avea in viata mea: un copil. In ziua in care mi s-a spus ca pot pleca acasa, desi doctorul meu nu era acolo, am plecat in pijamale si in slapi, toate hainele mele erau undeva une doar doctorul putea intra.Nici nu mi-a pasat, aveam alte lucruri de care sa am grija, cred ca nu ma deranja sa plec desculta, dar daca aflam ca bebelusul nu are o capsa la scaunul auto imi iesea din sarite. Primele ganduri? Mi s-au inmuiat picioarele si cred ca abia atunci am realizat ca sunt mama”.
Citeste tot articolul pe UrbanKid.ro
Dincolo de nopțile nedormite – Inegalitatea tăcută cu care se confruntă comunitatea LGBT+
Studiu: 11% dintre români nu merg niciodată la evenimente culturale! Lipsa timpului și a banilor sunt principalele motive
Frica de stomatolog, o realitate ignorată: 75% dintre români se plâng de o sănătate orală proastă - sau foarte proastă
Între un copil de 14 ani și un bărbat de 40 de ani NU există o relație de iubire. Nu a fost o poveste de dragoste. A fost abuz.