Cand bebelusul trece pragul casei lui

Asta le-am intrebat pe doua mamici si pe un tatic, iar raspunsurile au fost atat de diferite incat eu una nu am putut ajunge la o singura concluzie, asadar va las sa le cititi si apoi poate ne spuneti si voi cum a fost odata ajunsi cu bebelusii acasa.

Andra a… fugit acasa. Nu chiar la propriu, dar nici mult nu mai avea: “Am planuit sa nasc la spital, in alt oras decat cel in care locuiesc, asa ca totul a fost destul de bine planificat… pana la un punct cand toate planurile mele s-au transformat in amintiri. Oricum, ideea e ca am ajuns la spital machiata, imbracata cu cele mai bune haine ale mele si am plecat cu cel mai frumos dar pe care il pot avea in viata mea: un copil. In ziua in care mi s-a spus ca pot pleca acasa, desi doctorul meu nu era acolo, am plecat in pijamale si in slapi, toate hainele mele erau undeva une doar doctorul putea intra.

Nici nu mi-a pasat, aveam alte lucruri de care sa am grija, cred ca nu ma deranja sa plec desculta, dar daca aflam ca bebelusul nu are o capsa la scaunul auto imi iesea din sarite. Primele ganduri? Mi s-au inmuiat picioarele si cred ca abia atunci am realizat ca sunt mama”.

Citeste tot articolul pe UrbanKid.ro