„Uite ce am desenat!”

„Îți place?”

„Am făcut bine?”

„Spune-mi că este frumos!”

„Bravo, nu?”

Sunt întrebări pe care mulți copii le repetă de zeci de ori pe zi. După fiecare desen, fiecare construcție din cuburi, fiecare săritură sau exercițiu rezolvat, își caută imediat privirea părintelui și așteaptă aceeași confirmare: „Bravo!”

La început, acest comportament este firesc. Copiii își construiesc imaginea despre ei înșiși prin relațiile cu adulții importanți din viața lor. Problema apare atunci când ajung să nu mai poată aprecia singuri ceea ce fac și au nevoie permanent de aprobarea celorlalți pentru a se simți valoroși.

Scopul părinților nu este să înceteze să își laude copilul, ci să transforme treptat lauda într-un instrument care dezvoltă autonomia, încrederea în sine și motivația internă.

Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Copilul renunță când nu îi iese din prima? 10 jocuri care dezvoltă perseverența și îl învață să mai încerce o dată Copilul se supără când nu mai ești atentă la el: de ce îți cere confirmare constantă și validare Copilul nu vrea să împartă: ce este normal pe vârste și cum îl înveți generozitatea fără forțare

De ce copilul cere să fie lăudat pentru orice

Nevoia de apreciere este normală în copilărie.

Prin reacțiile adulților, copilul învață:

• ce este apreciat;
• ce comportamente sunt potrivite;
• că este văzut;
• că este important;
• că eforturile lui contează.

La vârste mici, copilul încă nu are o imagine stabilă despre propriile competențe. De aceea caută confirmarea în exterior.

Este firesc să întrebe:

• Am făcut bine?
• Îți place?
• Ești mândră de mine?

Aceste întrebări nu indică neapărat lipsă de încredere. Ele fac parte din procesul normal de dezvoltare.

Când nevoia de laudă devine excesivă

Uneori însă, copilul nu mai reușește să fie mulțumit fără validarea altora.

Poate:

• să întrebe după fiecare desen dacă este frumos;
• să refuze să continue dacă nu primește imediat apreciere;
• să își piardă interesul când nimeni nu îl privește;
• să se compare permanent cu ceilalți;
• să se întristeze foarte tare dacă nu este lăudat.

În aceste situații, motivația începe să vină din exterior și nu din satisfacția activității în sine.

12 metode blânde prin care copilul mic acceptă legumele mai ușor: texturi potrivite, rutină la masă și autonomie fără negocieri Copilul vorbește peste ceilalți copii: cum îl înveți conversația, ascultarea și respectarea rândului prin joc Își roade unghiile sau smulge cuticulele? Ce îți spune corpul copilului și cum îl ajuți cu blândețe

Ce este motivația internă

Motivația internă reprezintă dorința de a face un lucru pentru că îți place, te provoacă sau îți aduce satisfacție.

Copilul desenează pentru că îi place să creeze.

Construiește pentru că îi place să descopere.

Citește pentru că îl interesează povestea.

În schimb, motivația externă apare atunci când activitatea este făcută pentru:

• laudă;
• recompense;
• premii;
• note;
• aprobarea adulților.

Ambele tipuri de motivație există în viața fiecăruia dintre noi, însă cercetările arată că motivația internă este cea care susține perseverența și învățarea pe termen lung.

Cum apare dependența de aprobare

Fără să își dea seama, adulții pot transforma lauda într-o condiție.

Jocuri care pregătesc preșcolarul pentru scrisul de mână: 10 activități jucăușe pentru prindere corectă, control fin și răbdare Copilul vrea mereu să doarmă cu lumina aprinsă: frică, nevoie de control sau obicei? Cum îl ajuți să se simtă în siguranță Copilul se supără când este respins: cum îl ajuți să gestioneze respingerea în grupul de copii

De exemplu:

Copilul desenează.

Adultul spune imediat:

Ce frumos!

Data viitoare copilul întreabă:

Îți place?

Adultul răspunde din nou:

Bravo!

În timp, copilul poate ajunge să creadă că valoarea desenului depinde de reacția adultului și nu de propria lui experiență.

Lauda este importantă, dar contează cum o folosești

Nu este nevoie să elimini laudele.

Important este să fie autentice și specifice.

În loc de:

Bravo!

poți spune:

• Ai muncit mult la desenul acesta.
• Ai observat multe detalii.
• Ai încercat o soluție nouă.
• Ai continuat chiar dacă nu ți-a ieșit din prima.

Acest tip de feedback îl ajută să înțeleagă ce anume a făcut bine.

Evită etichetele

Afirmații precum:

• Ești un geniu.
• Ești cel mai deștept.
• Ești perfect.
• Ești cel mai talentat.

pot părea încurajatoare.

Copilul se trezește morocănos zilnic? 5 cauze ascunse ale iritabilității de dimineață și rutina care schimbă tonul întregii zile Copilul te provoacă? 9 reacții care opresc testarea limitelor fără pedepse Tema de acasă fără dramă: cum îl ajuți pe copil fără să devii elevul care i le scrie sau profesorul care ceartă

Totuși, ele pot crea presiunea de a confirma permanent acea imagine.

Copilul poate începe să evite provocările de teamă să nu dezamăgească.

Descrie ceea ce observi

Psihologii recomandă deseori feedback descriptiv.

În loc să judeci rezultatul, descrii ceea ce vezi.

Exemple:

• Ai folosit multe culori diferite.
• Ai construit un turn foarte înalt.
• Ai găsit singur piesa potrivită.
• Ai avut răbdare să termini.

Copilul înțelege astfel ce comportamente au contribuit la reușită.

Încurajează autoevaluarea

În loc să răspunzi imediat la întrebarea:

Îți place?

poți întreba:

• Ție ce îți place cel mai mult?
• De ce ești mulțumit?
• Care parte a fost cea mai dificilă?
• Ce ai învățat?
• Ce ai face diferit?

Aceste întrebări îl ajută să își formeze propriile criterii de evaluare.

Gelozia între frați: ce să nu faci niciodată ca să nu amplifici rivalitatea, conflictele și comportamentul negativ al copiilor Un profesor cere ca bursa socială să fie plătită și în vacanță: „Sărăcia nu ține cont de calendarul școlar” Copilul se plictisește repede: cum îl ajuți să își dezvolte jocul independent în 20 de minute pe zi Foto: Shutterstock.com

Nu transforma lauda într-o recompensă permanentă

Dacă fiecare acțiune este urmată de:

Bravo!

copilul se poate obișnui să aștepte permanent această reacție.

Uneori este suficient un zâmbet, un contact vizual sau o simplă observație:

Te-ai concentrat mult.

Aceasta transmite apreciere fără să creeze dependență.

Cum construiești motivația internă

1. Lasă-l să aleagă

Atunci când poate decide între două activități, copilul se implică mai mult.

Autonomia crește motivația.

2. Oferă provocări potrivite

Activitățile foarte ușoare plictisesc.

Cele foarte dificile descurajează.

Ideal este ca sarcina să fie puțin peste nivelul actual al copilului.

3. Pune accent pe progres

Compară copilul doar cu propriul progres.

Poți spune:

Anxietatea de separare la copii: cum pleci fără plâns, fără plecări pe ascuns și fără scene zilnice Copilul nu știe să își ceară scuze: cum îl înveți repararea fără să îl forțezi să spună Copilul vrea să decidă totul în familie? Cum îi oferi autonomie fără să ajungă el să stabilească regulile casei

Acum două săptămâni aveai nevoie de ajutor. Astăzi ai reușit aproape singur.

4. Permite greșelile

Copiii care se tem de greșeală caută mai des aprobarea adulților.

Spune-i:

Greșelile ne ajută să învățăm.

Nu trebuie să îți iasă perfect.

5. Evită recompensele pentru orice

Nu transforma fiecare activitate într-un schimb:

Termini desenul și primești ceva.

Lasă copilul să descopere și satisfacția de a finaliza o activitate.

Jocuri care dezvoltă motivația internă

Proiectul personal

Lasă copilul să aleagă un proiect pe care îl dezvoltă câteva zile:

• un oraș din cuburi;
• o carte desenată;
• o grădină în ghiveci;
• un jurnal ilustrat.

Accentul cade pe proces.

Albumul progresului

Fotografiați aceeași activitate la intervale de câteva luni.

Copilul observă singur cât a evoluat.

Cutia provocărilor

Scrieți pe bilețele mici provocări creative.

Copilul extrage una și încearcă să o rezolve fără evaluare permanentă.

Jurnalul reușitelor

În fiecare seară poate nota sau desena:

• ceva nou învățat;
• o provocare depășită;
• un lucru de care este mândru.

Treptat, sursa satisfacției se mută din exterior spre interior.

Ce faci când întreabă mereu „Îți place?”

Nu ignora întrebarea.

Dar nici nu răspunde automat.

Poți spune:

Îmi place să văd cât de mult ai muncit.

Sau:

Eu îți pot spune ce observ, dar sunt curios ce crezi tu despre desenul tău.

Astfel, îl inviți să își exprime propria opinie.

Cum reacționezi când nu este lăudat de alți adulți

Se poate întâmpla ca bunicii, profesorii sau alte persoane să nu reacționeze imediat.

Dacă observi că este dezamăgit, evită să compensezi excesiv.

Poți spune:

Uneori oamenii observă lucruri diferite.

Important este și cum te simți tu în legătură cu ceea ce ai făcut.

Această idee îl ajută să înțeleagă că valoarea muncii lui nu depinde exclusiv de reacțiile celor din jur.

Semne că dependența de validare merită mai multă atenție

Discută cu medicul pediatru, psihologul sau consilierul școlar dacă:

• copilul refuză aproape orice activitate fără confirmare permanentă;
• are o stimă de sine foarte scăzută;
• se compară obsesiv cu ceilalți;
• se critică excesiv;
• dezvoltă anxietate intensă legată de performanță;
• evită provocările de teamă să nu fie evaluat negativ;
• reacțiile persistă și îi afectează relațiile sau adaptarea la școală.

Bibliografie

• Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior – Edward L. Deci & Richard M. Ryan
• The Science of Motivation – Center on the Developing Child, Harvard University
• The Importance of Helping Children Build Confidence – Child Mind Institute
• Helping Kids Learn From Mistakes – Child Mind Institute
• Principles of Child Development and Learning – NAEYC
• Persistence and Mastery – Zero to Three
• Mindset Works: The Science Behind Growth Mindset

Foto main: Shutterstock.com

---

---