Relatiile parinti - adolescenti

Editura Publisol vă invită să descoperiți universul copiilor

9 Octombrie 2024

Rutinele la copii – beneficii și importanță

19 Septembrie 2024

20 August 2008 publicat în Copil

Sub aspectul atitudinii adolescenţilor in ceea ce priveşte intervenţia parinţilor in viaţa lor sexuala, raspunsurile la afirmaţia:� Sexualitatea nu-i priveşte pe părinţi�, au fost: De acord: 78% dintre băieţi si 67% dintre fete; Impotriva: 19% dintre baieti si 29% dintre fete. (Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor - pentru băieţi, 2001)

Nu este obligatoriu ca adolescentii sa abordeze subiectul vieţii lor sexuale cu parinţii. Parinţii nu vorbesc in general despre viaţa lor sexuala cu copii lor - fiecare cu gradina sa secreta. Şi asta pentru ca este mai uşor sa se vorbesca despre probleme generale decat despre problemele intime. exista parinţi care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa şi sexuala, cu condiţia sa fie informaţi despre tot ce se intampla. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor inainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. Uneori, fetele reacţioneaza violent la aceast imixtiune in viaţa lor intima, pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau ciuda, nu vor folosi aceasta contracepţie forţata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri.

Unii parinţi sunt liniştiţi de o relaţie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii, el sau ea işi organizeaza viaţa ca sa inveţe bine şi sa fie indragostita. Alţii sunt preocupaţi de instalarea intr-o viaţa de cuplu, chiar in casa lor, cand exista perspectiva unor ani de studii.

Chiar daca parinţii inţeleg atitudinea adolescentului lor, au puţin nostalgia acelui timp cand „copilaşul” lor le era complice şi.... uşor de manuit; cand ii admira gratuit şi fara condiţii. Acum părinţii nu mai sunt eroi şi parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata.

Prin opoziţia lui, adolescentul simte ca exista. Găsindu-şi propriul loc, devine el insuşi, deci neaparat diferit de parinţii sai. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puţin lent, in funcţie de personalitatea fiecaruia şi de familia de care incearca adolescentul sa se demarce. Uneori, „ruptura” se limiteaza la o simpla distanţare, alteori, la un adevarat razboi deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice lucru care sa exprime revolta şi sa-l faca remarcat, unic.

Unii parinţi, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori, nu faciliteaza deloc lucrurile. Intervenind prea mult in viata copilului lor, ii provoaca o lipsa de incredere, care va sta la originea dificultăţilor relaţionare.