Ca sa revin la acele crize despre care vorbeam, pana la urma ele sunt ceva normal, fac parte din succesiunea de etape prin care trece orice individ normal. Cu atentie din partea parintilor se rezolva tot. Si bineinteles, fara satisfacerea tuturor miciilor capricii.
Pe de alta parte si noi parintii, in special mamele, trecem prin etapele noastre. Cred ca este foarte important sa constientizam schimbarile care apar la copilul nostru. De cele mai multe ori e greu, continuam sa il consideram "bebe" pana la... 3,4 ani? Poate si mai mult.Poate ar fi mai bine sa speculam pozitiv aceste crize, sa incercam sa ajutam copilul sa invete sa se descurce singur, pentru ca in fond asta este ceea ce el isi doreste (sau cel putin ar trebui). Evident, trebuie timp si rabdare...
Enjoy!
Autor: Gabriela Singureanu
Acest articol este un post preluat de pe blogul Gabrielei, "Blog de mama". Gabriela ne vorbeste cate putin despre crizele copilului de doi ani. Voi ce parere aveti?
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie
Arhetipurile în mentalul colectiv românesc. Alegerile și fricile românilor