Anxietatea de separare

Elementul esential in anxietatea de separare il constituie anxietatea excesiva in legatura cu separarea de casa sau de cei de care persoana este atasata. Perturbarea trebuie sa dureze o perioada de cel putin 4 saptamani, sa inceapa inainte de 18 ani si sa cauzeze o detresa sau deteriorare semnificativa de clinic in domeniul social, profesional (scolar) ori in alte domenii importante de functionare.

Persoanele cu aceasta tulburare pot experimenta o detresa excesiva recurenta la separarea de casa sau de persoanele de atasament major. Cand sunt separati, ei adesea vor sa stie unde s-au dus acestea si vor sa se afle in contact cu ele. Unii indivizi devin extrem de nostalgici si de neconsolati mergand pana la punctul de a fi nefericiti cand sunt departe de casa. Ei pot dori intens sa se intoarca acasa si pot visa la fantezii de reunire. Cand sunt separati pot dezvolta preocupari de teama ca persoanele de care sunt atasati, sau chiar lor li se vor intampla accidente si maladii.

Copiii cu aceasta tulburare isi exprima adesea frica ca vor fi pierduti si nu se vor mai intalni niciodata cu parintii lor. Nu doresc sa calatoreasca singuri departe de casa sau departe de locuri familiare. De asemenea pot refuza sa mearga la scoala sau intr-o tabara, sa viziteze sau sa ramana peste noapte in casa unor prieteni. Acesti copii sunt incapabili sa stea singuri in casa si pot sa stea lipiti de parintii lor si sa-I urmareasca peste tot. Pot avea dificultati in a merge singuri la culcare si vor sa stea cineva cu ei pana adorm. In timpul noptii isi pt face drum in camera parintilor. Peste noapte pot avea cosmaruri al caror continut il constituie propriile frici.

Cand apare separarea incep sa apara chiar si reactii somatice (dureri de cap, greturi, varsaturi).Acesti copii pot deveni preocupati de moarte si cred ca nimeni nu-I iubeste. Anxietatea dee separare poate aparea dupa un eveniment stresant – moartea unei persoane apropiate, schimbarea scolii, mutarea cu locuinta etc.

Sursa: Psiholife.ro

---

---