Am spus deja aici ca aveam un copil care nu semana cu noi. Cu parul blond si carliontat si ochi albastri era intruchiparea idealului de arian. Avea cam un an atunci cand s-a intamplat ceva care avea sa ne dea serios de gandit.
- NU !
- Si ce puteti voi sa ii oferiti aici?
- Paine goala si pietre sa mananc si tot nu imi dau copilul, a dramatizat Romi.
- Nu vezi ca nici nu seamana a roman? Ca e blond? si-a continuat argumentatia tipul.
Atunci a inteles sotul meu pentru ce specimen lucra si l-a intrebat:
- Vrei un copil la fel de blond si cu ochi albastri ?
- Da, a raspuns el plin de speranta...
- Atunci trimite-ti sotia la mine si iti garantez ca vei avea un copil blond cu ochi albastri... Continuarea o stiti. Romi si-a pierdut jobul, dar asta nu a contat prea mult, deoarece si-a gasit repede de lucru. Am ramas insa socata de perceptia pe care o aveau strainii despre noi inca de atunci si cat de putin pret puneau pe noi ca oameni.

Chiar asa ? Oare chiar totul e de vanzare?

Autor: Ana Tabeica

Acest articol este un post preluat de pe blogul Anei, "Ganduri de mama". Ana ne impartaseste cate putin din experienta ei de mamica. Scrie-ne si tu pe FORUM si povesteste-ne intamplari din viata ta!


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri