Nu e copilul meu si sotia nu stie ca eu am aflat

12:06, 18 Iunie 2008 publicat în Tati

Am un copil care nu este al meu si sotia crede ca nu stiu. M-am hotarat sa va scriu pentru ca tensiunea sufleteasca nu ma mai lasa sa fiu eu. Simt ca aceasta "descarcare" imi va face bine!
Era o zi geroasa de iarna. Eram la birou si lucram cand am primit un telefon de la un bun prieten. Mi-a spus ca a vazut-o pe sotia mea tinandu-se de mana cu alt barbat.M-a bufnit rasul. Nu am crezut nicio clipa. Iubirea vietii mele nu mi-ar face asa ceva. Cum sa faca asta sotia mea, persoana langa care am trait si bune si rele? Ne stiam de ani buni, ne iubeam, nu aveam secrete.. sau cel putin asa am crezut. M-am hotarat sa aflu totusi daca este adevarat ceea ce se intampla. Totusi nu ii gaseam motive. Totul era perfect intre noi, mai putin faptul ca nu aveam copii. Fusese la medic si se pare ca era in regula, insa de 5 ani copilul tot nu aparea. Nu discutam des despre asta, poate aici am gresit, am fost un prost...

Intr-o zi i-am zis ca plec la munca insa nu am facut-o. M-am dus in fata blocului si am asteptat sa vad ce face. A coborat intr-o jumatate de ora desi imi spusese ca ii e rau si o sa stea acasa. S-a oprit la o strada distanta de bloc. Dupa 5 minute o masina a ajuns in dreptul ei. Un barbat coboara, o saruta si o strange in brate. Eram parca desprins de lume. O lacrima mi-a curs usor pe obraz si speram sa fie doar un cosmar, sa ma trezesc si nimic sa nu se fi intamplat. Se urca in masina si pleaca cu el. Raman blocat, fara cuvinte timp de minute bune. Nu stiam ce trebuie sa fac mai departe, eram sigur ca ma insala. De cat timp dura? Cat de serios era totul? Ce ar fi fost ok sa fac? Nici eu nu stiu. Era cazul sa am o discutie cu ea. Seara ajung acasa,dupa plimbari lungi prin parc. Nu-mi amintesc de cat timp nu am mai stat atat de mult in parc. Parca nu am mai fost eu in acea zi, o zi care a ramas ca o amprenta in inima mea. Ajung acasa, deschid usa si simt miros de mancare. Intru in sufragerie si o gasesc la masa. Pregatise o cina romantica. Nu-mi venea sa cred cat tupeu. I-am zis ca vreau sa vorbim inainte sa mancam. A fost chiar incantata de idee si mi-a zis ca are ea sa-mi spuna ceva mai intai. Am lasat-o... mi-a zambit si mi-a intins o pereche de botosei, era insarcinata. Fata imi ardea, repsiratia mi se oprise si simteam un nod in gat, mii de sentimente mi-au cuprins corpul, extaz, ura, iubire, regrete, intrebari, mii si milioane de intrebari. Apoi am ramas fara glas, fara ganduri, copilul pe care il tot asteptam de ani de zile urma sa apara in viata noastra.Dar de ce tocmai acum? De ce acum cand mama lui imi gresise? M-a intrebat ce voiam sa-i spun, i-am raspuns cu o voce joasa: Nimic important..hai sa mancam.

Citeste si:
Horoscopul lunii MARTIE 2021: Previziuni astrale importante pentru...
Horoscopul lunii MARTIE 2021:...


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri