Nu e copilul meu si sotia nu stie ca eu am aflat

Herpes oral la adulti – tratament, preventie si remedii

22 Decembrie 2023

Sindromul intestinului permeabil – simptome, tratament

18 Mai 2023

18 Iunie 2008 publicat în Tati

Am un copil care nu este al meu si sotia crede ca nu stiu. M-am hotarat sa va scriu pentru ca tensiunea sufleteasca nu ma mai lasa sa fiu eu. Simt ca aceasta "descarcare" imi va face bine!

Timul a trecut...

Pe timpul sarcinii, am avut in minte o singura intrebare: "al cui este copilul: al barbatului necunoscut sau al meu?" Ea a nascut un baietel sanatos si frumos. Era copilul perfect, cel pe care l-am tot asteptat. Dupa ce a nascut mi-a zis: vreau sa-i facem si o surioara. Am zambit, dar nu era zambetul meu. Nestiind ce sa fac pentru a ma linisti m-am hotarat sa merg si eu la medic sa vad cum pot afla daca este sau nu copilul meu. Am inceput prin a-mi face analize. Aceste analize mi-au confirmat indoiala: eram steril, Rares, lumina ochilor mei nu este baiatul meu.

Rares are 2 anisori acum si desi stiu ca nu este al meu il iubesc de parca ar fi. Imi zice tata si ma iubeste mult. O simt si mi-o arata. El nu are nicio vina, nu stie si sper sa nu afle niciodata ca nu eu sunt tatal natural. Ma inteleg bine cu sotia mea, atat cat sa avem o familie. Se poarta excelent, probabil se sitme vinovata, nu stiu ce e in mintea ei, probabil nu am stiut niciodata daca a ajuns sa ma insele. In adancul sufletului nu o pot ierta cu adevarat, cand ma uit la Rares imi amintesc. Am devenit suspicios si mai tot timpul o "verific". Cred ca nu s-a mai vazut cu acel barbat...cu tatal copilului "meu", acest lucru ma linisteste.

O sa traiesc cu acest secret doar pentru cel mic. Nu mi-as putea imagina viata fara el. Sper ca timpul o sa vindece toate ranile ...

Vlad (acesta este un nume fictiv pentru a fi protejata identitatea tatalui)