Blog de mamica: Kids

Am stiut de mica ce meserie voi avea. Nu a incaput nici o indoiala. Si nu incape nici acum. Ceea ce ma doare este sistemul stupid cu ochelari de cal la ochi in care trebuie sa lucrez, dar despre sistem altadata. Sunt EDUCATOARE.

Sunt educatoare de patru ani, dar mi se pare ca fac acest lucru din totdeauna. Nu pot sa-ti spun ce inseamna sa lucrezi cu copiii, daca nu ai facut acest lucru niciodata. Nu pot sa-ti spun ce satisfactii imense ai si totodata ce uriasa responsabilitate. Practic, in orice moment unuia dintre cei 15 copii ai mei, am uitat sa mentionez ca lucrez in sistemul particular, i se poate intampla absolut orice. Copiii sunt imprevizibili si au intotdeauna cele mai nastrusnice idei. Orice ti-ai imaginat vreodata ca nu poate face vreun copil, eu iti spun acum ca poate.

Accidente mici am avut destule, dar spaime mari am avut o gramada. Cel mai ingrozitor moment a fost cand un baietel de 5 ani s-a gandit sa-si bage in gura, la ora de activitati practice un fel de sarmulita de rafie, subtire de tot. Faceam lalele… :-). Bineinteles ca in secunda urmatoare sarmulita aceea a alunecat mai in jos pe gat iar el nu a mai putut sa respire aproape de loc. Poate ca daca as fi stiut ce a inghitit as fi reactionat mult mai calm si as fi rezolvat situatia mai repede, dar eu nu stiam in acel moment ce a inghitit copilul, pe care atunci cand l-am vazut ca plange, aproape fara sa respire, tuseste innecandu-se, mi-am dat seama ca a inghitit ceva, ca e rau si privind capsatorul de pe masa, in timp ce alergam cu el la baie, ma rugam un singur lucru: “Doamne da-i sa nu fi inghitit o capsa, ca ne-a luat naiba pe amandoi!”.

E foarte greu in momente de genul acesta sa-ti pastrezi calmul, si sa te gandesti in primul rand la viata copilului, iar mai apoi la viata pe care ti-o vei petrece in inchisoare, daca se intampla ceva, iar si mai greu este sa pui mana pe telefon si sa-l suni pe tatal copilului, si sa-i spui ca fiul lui nu respira, deoarece a inghitit ceva, Dumnezeu stie ce. Dar pentru ca tatal copilului este medic, acest lucru a fost primul pe care l-am facut, l-am sunat si i-am spus adevarul.

In secundele urmatoare problema s-a rezolvat rapid, altcineva, nu eu, pentru ca eu sunt in general o mare fricoasa, a bagat cu putere mana in gurita baietelului si a scos sarmulita buclucasa din gat. In general, evit sa sun parintii copiilor in timpul prgramului de gradi’ pentru ca stiu, ca fie si pentru o clipa vor trece prin momente groaznice, gandindu-se daca s-a intamplat ceva cu copilul lor.

---

---