Relatiile parinti - adolescenti

Sub aspectul atitudinii adolescenţilor in ceea ce priveşte intervenţia parinţilor in viaţa lor sexuala, raspunsurile la afirmaţia:” Sexualitatea nu-i priveşte pe părinţi”, au fost:
De acord: 78% dintre băieţi si 67% dintre fete;
Impotriva: 19% dintre baieti si 29% dintre fete.
(Dragostea şi sexualitatea adolescenţilor - pentru băieţi, 2001)

Copilul care vorbea intruna şi punea o mie de intrebari pe minut şi-a redus vocabularul acum la expresii monosilabice de genul: „nu ştiu”, „poate”, „am uitat', „ha?”, „nu”, „aha”, „cine_ eu?” etc. In afara de acestea, aparatul de recepţie nu mai inregistreaza decat mormaieli, maraieli, bombaneli şi tanguieli, iar puntea de comunicare a disparut, părinţii şi adolescenţii par a vorbi doua limbi diferite.

Mulţi dintre părinţi provin din familii in care nu li s-au oferit decat puţine informaţii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescenţa, despre principiile privind intalnirile de prietenie cu persoanele de sex opus, sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului.

De fapt, majoritatea parinţilor de azi provin din generaţia care a spus „da” la toate şi le vine greu sa-şi inveţe copiii sa spuna ”nu”. Aceşti parinţi considera ca ar fi ipocriţi daca ar proceda astfel, aşa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante.

Implicarea părinţilor, comunicarea şi, mai presus de toate, dragostea, au o influenţa pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenţilor cu privire la relaţii şi sex. In educaţia sexuala a adolescenţilor, şabloanele sunt ineficiente pentru ca nu ţin de profilul personalităţii adolescentului - factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. Se intampla des ca parinţii care se inţeleg cu copii lor, care “comunica”, sa afle brusc ca fata lor are o viaţa amoroasa despre care nu ştiau nimic. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate şi nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faţa de acest aspect al vieţii lui.

---

---