Ca sa revin la acele crize despre care vorbeam, pana la urma ele sunt ceva normal, fac parte din succesiunea de etape prin care trece orice individ normal. Cu atentie din partea parintilor se rezolva tot. Si bineinteles, fara satisfacerea tuturor miciilor capricii.
Pe de alta parte si noi parintii, in special mamele, trecem prin etapele noastre. Cred ca este foarte important sa constientizam schimbarile care apar la copilul nostru. De cele mai multe ori e greu, continuam sa il consideram "bebe" pana la... 3,4 ani? Poate si mai mult.Poate ar fi mai bine sa speculam pozitiv aceste crize, sa incercam sa ajutam copilul sa invete sa se descurce singur, pentru ca in fond asta este ceea ce el isi doreste (sau cel putin ar trebui). Evident, trebuie timp si rabdare...
Enjoy!
Autor: Gabriela Singureanu
Acest articol este un post preluat de pe blogul Gabrielei, "Blog de mama". Gabriela ne vorbeste cate putin despre crizele copilului de doi ani. Voi ce parere aveti?
Dincolo de nopțile nedormite – Inegalitatea tăcută cu care se confruntă comunitatea LGBT+
Studiu: 11% dintre români nu merg niciodată la evenimente culturale! Lipsa timpului și a banilor sunt principalele motive
Frica de stomatolog, o realitate ignorată: 75% dintre români se plâng de o sănătate orală proastă - sau foarte proastă
Între un copil de 14 ani și un bărbat de 40 de ani NU există o relație de iubire. Nu a fost o poveste de dragoste. A fost abuz.