Nasterea prin cezariana

In zilele noastre tot mai multe femei opteaza pentru o nastere prin cezariana, chiar daca o mare parte dintre ele ar putea sa nasca natural. Cezaraiana aproape a devenit o moda pentru viitoarele mame, care nu iau in calcul nenumaratele dezavataje si riscuri pe care le implica aceasta operatie.

De-a lungul anilor tehnicile chirurgicale s-au perfectionat, mortalitatea in cazul cezarienei scazand simtitor, dar riscurile operatiei sunt inca mult mai mari in comparatie cu nasterea vaginala.

Ce este cezariana?

Cezariana reprezinta nasterea unui copil prin intermediul unei intreventii chirurgicale ce consta in practicarea unei incizii la nivelul abdomenului mamei si apoi al uterului, prin care medicul extrage fatul.

Operatia cezariana poate fi planificata sau neplanificata:

• Cezariana planificata inca din timpul sarcinii- cand apar complicatii sau exista factori de risc cunoscuti din timp de medicul curant, ce nu permit desfasurarea nasterii naturale in conditii de siguranta nici pentru mama, nici pentru fat
• Cezariana neplanificata- este decisa de urgenta de catre medicul ostetrician atunci cand apar complicatii in timpul travaliului care atesta suferinta neta si amenintarea vietii mamei sau a copilului

Cum decurge operatia de cezariana?

Din cauza faptului ca operatia de cezariana este o procedura chirugicala in toata regula ce implica incizia la nivelul abdomenului si a uterului, pot aparea diferite complicatii.

Aceasta operatie dureaza aproximativ 60 de minute si cuprinde mai multe etape ce trebuie respectate cu strictete:

1. Pregatirea pentru operatie- se face toaleta locala a abdomenului mamei (se spala burtica cu apa si sapun), apoi se introduce intravenos o perfuzie prin intermediul careia i se vor putea administra si substante medicamentoase, se sterge burtica cu substante antiseptice care sa curete pielea inaintea inciziei
2. Efectuarea anesteziei- se poate opta pentru anestezie locala (care poate fi rahianestezie sau anestezie peridurala)- care permite viitoarei mame sa fie constienta pe tot parcursul interventiei si sa-si poata vedea puiutul imeidat dupa ce doctorul il scoate din uter- sau pentru anestezie generala care se recoanda in situatii speciale sau in cadrul operatiilor efectuate de urgenta
3. Incizia peretelui abdominal si apoi a uterului- incizia la piele este de aproximativ 15 cm (egala cu distanta de la articulatia palmei pana la varful inelarului). Dupa incizia pielii, se dau la o parte straturile de tesut adipos si se continua incizarea celorlalte tesuturi. Odata patruns in cavitatea abdominala, restul organelor pot impiedica unele manevre, asa ca se dau usor la o parte pentru a facilita vizibilitatea in vederea inciziei uterului.
4. Se pot practica doua tipuri de incizii: una orizontala (incizia transversala joasa), chiar deasupra zonei pubiene sau una verticala (de la ombilic pana la regiunea pubiana). Specialistii indica incizia orizontala deoarece are riscurile mult mai mici de a se rupe in cazul in care vor exista alte sarcini in viitor, este mai sigura si se vindeca mai bine.
5. Eliberarea fatului din uter- dupa incizia uterului, medicul apuca copilul, iar asistenta de sala exercita o presiune la nivelul uterului, si astfel cel mic este expulzat prin incizia efectuata in uter; mama poate sinti momentul in care doctorul scoate bebelusul, dar nu ca pe o senzatie de durere; cordonul ombilical al fatului este taiat, iar caile aeriene (gura si narile bebelusului) vor fi eliberate
6. Finalul operatiei- acum este indepartata placenta, organele interne ale pacientei sunt inspectate de catre medicul obstetrician pentru a se asigura ca n-au suferit vreun accident, apoi uterul si toate planurile incizate anterior sunt suturate.

Pacientele pot primi antibiotice in perfuzie pentru a preveni o eventuala infectie a plagii si oxitocina (analogul sintetic al hormonului produs de organism ce ajuta la contractiile uterului si expulzia fatului in timpul travaliului) pentru a stimula contractiile uterului si astfel diminua pierderile masive de sange.

---

---