Divortez! Ce se va intampla cu copiii mei...

Herpes oral la adulti – tratament, preventie si remedii

22 Decembrie 2023

Sindromul intestinului permeabil – simptome, tratament

18 Mai 2023

1 Octombrie 2010 publicat în Tati

Separarea de partener sau de familie este o situatie din ce �n ce mai des �nt�lnita �n societatea noastra. Despartirea se poate face prin parasirea unuia dintre parteneri a domiciliului fara a depune actele de divort fie legal prin introducerea actelor de divort. Divortul antreneaza o multime de efecte psihologice negative asupra membrilor familiei.

Efectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor îl constituie devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. Modelul parental în aceste situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat, poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial.

Cei mai multi copii reactioneaza la divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, mai mult sau mai putin vizibile. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plânge mai usor decât in mod obisnuit. Devin dintr-o data mai tematori cu privire la clipele separarii, cum ar fi momentul lasarii la gradinita sau atunci când trebuie sa mearga la culcare. Pot aparea chiar si schimbari in obiceiurile culinare, semn ca cei mici trec printr-un moment dificil. Divortul parintilor este o trauma majora pentru copii, care nu inteleg de ce unul dintre parinti trebuie sa-i paraseasca. Iar psihologii spun foarte limpede: copiii ai caror parinti s-au despartit au mari sanse sa treaca printr-un divort la rândul lor.

Copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reactioneaza, îsi pierde încrederea în parinti, se simte lipsit de protectia împlicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil în fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu îsi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine si mai dramatica atunci când copilul este pus sa aleaga între mama si tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va fi de partea celui care-i ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta e obligata prin lege sa consemneze partajul afectiv al copilului.

Cele mai importante consecinte s-ar putea sintetiza in:
- tendinta de stigmatizare a copilului cu parinti divortati (mai mare în societatile traditionale);
- efecte psihologice în legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca;
- fenomenul de supraprotectie materna la baiatul ramas cu mama.